Bonaventura. Itinerariul minţii spre Dumnezeu.
Ediţie bilingvă. Traducere, studiu şi tabel cronologic de Florina- Rodica Hariga.
Notă introductivă şi note de Florina-Rodica Hariga şi Alexander Baumgarten.
Iaşi, Polirom 2012.
Giovanni da Fidanza, m. 1274, devenit, sub numele Bonaventura, unul dintre cei mai cunoscuţi scolastici, conducător al Ordinului franciscanilor, sanctificat peste aproape două secole (în 1482) de către Papa Sixtus IV şi declarat, ca „doctor seraphicus”, unul dintre marii invăţă tori ai bisericii, este citit şi astăzi ca un inspirator.
Scrierile sale au fraze îngrijit echilibrate, ritmate, cu imagini pe care un literat ar putea fi invidios. În strădania sa (care a fost a întregii sale epoci) de a împăca elanurile credinţei cu filozofia şi-a legat numele de anticii redescoperiţi (în principal de Aristotel, Platon şi neoplatonici) prin filozofii arabi elenizanţi (Ibn Sina, Ibn Farabi), dar şi de nume precum Augustin, Sf. Thoma, Boethius, Bernard de Clarivaux, Hugo de Saint Victor şi Dionisie Areopagitul. Folosind „întreita orbire” a necreştinilor ca pe o temelie în vădirea Adevărului, Bonaventura şi-a desăvârşit speculaţia (de la un cuvânt drag lui, speculum= oglindă) într-o operă din care mai cunoscute sunt: Despre întreita cale (De triplici via), Solilocviu (Solilocvium), Pomul vieţii (Lignum vitae), Itinerariul minţii spre Dumnezeu (Itinerarium mentis in Deum), Viaţa mistică (Vita mystica). Despre înţelegerea revelaţiei şi teologia istorică a lui Bonaventura a scris însuşi Joseph Ratzinger, cel care avea să devină Papa Benedict al XVI-lea, lucrare cu care s-a abilitat în 1957 la Universitatea Ludwig Maximilian din München (sub titlul Die Geschichtstheologie des heiligen Bonaventura).
La numai opt ani după prima ediţie în limba română a Itinerariului, în traducerea profesorului Gheorghe Vlăduţescu
