România nu este nici ciudată şi nici de neînţeles. Romania este doar altfel. Locuitorii ei, nişte oameni, în general normali, au în dotare, în mod curios pentru democraţia vest europeană, acelaşi număr de membre, dinţi şi neuroni ca oricare alt pământean. Privind în ansamblu, nu avem nimic esenţial care să ne deosebească de restul omenirii. La un singur capitol stăm rău, rău de tot! Bunul-simţ al conducătorilor, dar şi al multor concetăţeni.
Sigur, se vor găsi preopinenţi care să mă contrazică şi să-mi evoce celebra educaţie rurală a românilor, acel bun-simţ funciar dobândit în cei şapte ani de acasă. Ehe, aici este o problemă. Pe de-o parte, de unde rural, măi fraţilor, că la noi copiii se cresc acum la oraş, în sunet de manele, ca băieţii de cartier. La ţară au mai rămas doar bătrânii care îşi văd nepoţii când vin cu tatăl lor, cu maşina din dotare, să muncească sâmbăta pământul, în agricultura de weekend. Ori discută cu micuţii pe Skype, Mess sau Viber. Pe de altă parte, când aud unii dintre românaşii noştri de carte, chestia aceea foşnăitoare, cu miros de tuş, fug ca dracul de tămâie. Pe acest teren, slabe speranţe să mai ajungem din ur-mă civilizaţia, deoarece sunt distanţe mari între noi. Noroc că mai există, tot mai puţini, e drept, şi români cu şcoală la termen şi cu ceva cărţi citite, însă pe aceştia nu-i mai aude nimeni, de ceva timp încoace.
Cum peştele de la cap se împute, un preşedinte ca Băsescu nu poate avea susţinători decât de teapa lui. Se mai găsesc câte unii să facă mişto de marinar, că ar fi beţiv, afemeiat şi deţinător de alte vicii lumeşti. Care este problema? Ce, când a avut ţara un preşedinte intelectual, a dus-o mai bine? Nu! Iar după patru ani a început să se smiorcăie că l-a învins sistemul! Şi, atunci, nu a făcut bine Băsescu că a acaparat sistemul cu totul, să nu aibă surprize, de nu mai ştiu actualii cum să-l destructurez