M-am întrebat de ce expoziţia Human Body, sosită la Bucureşti şi găzduită de Muzeul Antipa, nu a provocat nicio reacţie ostilă într-o ţară altfel tradiţionalistă, cu peste 90% credincioşi ortodocşi, în care religia este materie obligatorie în şcoli şi unde, la postul naţional de radio, se intonează în deschiderea programului „Tatăl Nostru”.

N-am auzit nici ca Patriarhia Română să se sesizeze deşi îşi construieşte un ditai mallul naţional-creştinesc taman unde-a-nţărcat Ceauşescu republica şi poporul parlamentul. Am văzut o singură petiţie online care cerea închiderea expoziţiei, petiţie care strânsese doar opt (8) semnături! În rest doar reacţiile pozitive ale „progresiştilor” şi „destupaţilor” români în numele „ştiinţei” – furnizată de marele popor chinez. Nu doar jucăriile, papucii şi chiloţii, dar iată şi Progresul, Adevărul, Ştiinţa sunt fabricate în China.

Trebuie spus că expoziţia de la Antipa a provocat în ţări cu mult mai puţin habotnice decât a noastră numeroase proteste, reclamaţii şi anchete jurnalistice. Drept e că motivul principal al acestor acţiuni nu era neapărat unul strict religios, ci unul civic: bănuiala că exponatele aparţin unor deţinuţi politici executaţi în China, suspiciune pe care„curatorii” expoziţiei Human Body nu au reuşit sub nici o formă să o demonteze. Comunicatele acestora, date şi în România, se mulţumeau să asigure vizitatorii că exponatele umane au fost recoltate şi formolizate „în conformitate cu legea chineză”. Legea chineză devine, iată!, garantul absolut al respectării drepturilor omului. Dimpotrivă, faptul că acuzaţia potrivit căreia exponatele umane aparţin unor deţinuţi politici executaţi în China provine de la „disidenţi chinezi” aruncă, în lectura susţinătorilor expoziţiei, o mare umbră de îndoială asupra veridicităţii acesteia. Curioasă răsturnare de perspectivă: într-o ţară dictatorială disidenţii sunt necred