Mare urgie mare. Dacă o nominalizează Ponta pe Kovesi? Rareş Bogdan se arată extra-uimit aici de atîta înscenare în care a fost atras poporul. Dar de ce să ne tăvălim ca posedaţii în spasme etice în loc să vedem ce s-a întîmplat pe parcursul ultimului an esenţial? Discursul ăsta indignat e chiar un teatru pe care presa românească ar trebui să nu-l mai facă. Iată de ce:

Esenţială a fost negocierea cu FMI. Iar din acea negociere am obţinut fixpix: o eventuală reducere la TVA la pîine şi atît. De aici totul s-a rostogolit într-un soi de continuare armonioasă foarte austeră de tip Boc. Victor Ponta, venit pe un val de 70% a rămas pe exact acelaşi făgaş. Kovesi e un moft pe lîngă liberalizarea preţurilor la energie, pe lîngă oamenii daţi afară cu zecile de mii. Sau, mai mult decît un moft, vine cumva la pachet cu austeritatea. Anticorupţia se vinde cu austeritate. Adică o vom duce şi mai rău, dar asta din cauză că sîntem hoţi – un cerc perfect.

Nu se poate anticorupţie dură fără să mori de foame. România cheltuie de sparge pe servicii secrete, pe siguranţă şi nu poate în acelaşi timp debloca posturi în sănătate şi în învăţămînt. Iar gîndirea UE e simplă. Ne trebuie un reprezentant al gîndirii austere în toate domeniile, deci şi în justiţie. FMI n-a întrebat niciodată de ce cheltuiţi atît d emult cu apărarea cu siguranţa internă, ce-s ăia “angajaţi speciali”. N-o face nici noul guvern.

Kovesi e un semn al unei politici cinic-logice a lui Ponta. Ai venit la o putere fără putere, cu traseu deja stabilit? N-ai chef să-ţi distrugi viaţa cu vreo idee radicală? Ai chef s-o arzi mult şi bine la un foc căldicel social-democrat-liberal, adică o coaliţie de toţi ai mei cu toţi ai mei? Ce faci atunci? Iei şi tu ce funcţionează deja. Dacă lui Traian Băsescu i-a reuşit ceva a fost să pune la punct nişte instituţii politizate în stil de guvernator european. Să iei ni