de N. I. DOBRA
29 martie 2013 23:41
0 vizualizari
A-A+ Frunzărind cartea lui C. Gane "Trecute vieţi de doamne şi domniţe", am dat peste un personaj interesant din Moldova de odinioară: Grigore, fiul din prima căsătorie al dormitorului Mihail Sturdza (1834-1849), frate mai mic cu Dumitru, rezultat din acelaşi mariaj nereuşit cu Elisabeta Rosetti. Când tatăl lor a urcat pe tronul Moldovei, Dumitru avea 16 ani, iar Grigore 14. Învăţătura le-o dăduse acasă, cu dascăli străini, dar acum venise vremea să-i trimită la studii în străinătate şi, într-adevăr, timp de 10 ani, cei doi au petrecut în Prusia, Austria, Franţa, trai neneacă pe banii babacăi, supravegheaţi fiind, o perioadă, de Mihail Kogălniceanu şi abatele Lhommee, care-i scria lui vodă: "Domnul Dumitru pare a încerca mai mari greutăţi decât ceilalţi, dar domnul Grigore, cu caracterul său viu şi înfocat va putea să facă progrese."
Se pare că beizadea Dumitru era mai tolomac, aşa că, la revenirea în ţară, taică-său l-a făcut şeful armatei. Iată ce scrie Gh. Sion: "Fiii lui Mihai Vodă Sturdza se întorseseră din străinătate, unde fuseseră pentru studii. Amândoi având ranguri militare, căpătate fără să fi fost măcar vreodată într-o cazarmă, cel mai mare, Dumitru, fu pus în capul armatei, cu numele de hatman sau ministru de război." Armata Moldovei era, la vremea aceea, alcătuiră din 600 infanterişti, 200 de lăncieri (cavalerişti), un tun şi o barcă fără tunuri, la Galaţi (!). Avea ce comanda beizadeau!
În ce-l priveşte pe Grigore, acestuia i s-a dat porecla de "beizadea viţel, fiindcă, înalt şi voinic cum era, se apucase în tinereţe să se antreneze pentru a putea duce în cârcă un bou, precum Hercule. Pentru aceasta, a luat un viţel nou-fătat, purtându-l în fiecare dimineaţă câte un ceas-două pe umeri. Viţelul, crescând, beizadea Grigore l-a tot dus în spinare până s-a făcut aproape juncan, d
