V-aţi întrebat vreodată de unde această adulare în masă a anumitor bresle, cum ar fi cea a actorilor, a muzicienilor? De unde această dorinţă de a şti totul despre ei si vieţile lor, dar şi a lor de a se dezvalui tuturor mai mult sau mai puţin? Şi de ce ei când îşi fac meseria au parte in plus şi de aplauze, iar ceilalţi nu? Nu suntem toti la fel?
O sală de operaţie - chirurgi echipaţi, asistente, lumini, aparate în funcţiune, muzică clasică. După multe ore de concentrare în sfârşit se închide operaţia. Pare o reuşită. Toţi răsuflă uşuraţi, se întorc către sală, îşi dau halatele jos, se înclină. Publicul aplaudă frenetic, ovaţii, se aruncă pălării în aer. Bucurie mare- mare sărbătoare. A doua zi, ziarele scriu pe prima pagină: primul transplant de creier - o reuşită la scenă deschisă!
Descindere la locuinţa unui mafiot. Agenţii ies cu mai mulţi suspecţi legaţi şi cu nişte mărfuri confiscate. Mafiotul urlă că e nevinovat. Politiştii îşi asigură "prada", se întorc şi se aliniază, apoi se înclină. Publicul aplaudă frenetic...
Şofer de autobuz. Speeeeeeeeed. Din păcate nu e niciun răufăcător la orizont. Însă, o bătrână în scaun cu rotile aşteaptă în staţie. Şoferul nu doar opreşte, dar coboară el însuşi şi o ajută să urce, apoi la staţia de coborâre o ajută să se dea jos. Martorii sunt uluiţi, toţi aplaudă. Şoferul face plecăciune şi urcă înapoi la volan.
Cum ar fi să fie peste tot astfel, în fiecare clipă, oriunde ne-am afla. Aproape suprarealist, nu-i aşa?
V-aţi întrebat vreodată de unde această adulare în masă a anumitor bresle, cum ar fi cea a actorilor sau a muzicienilor? De unde această dorinţă de a şti totul despre ei si vieţile lor, dar şi a lor de a se dezvălui tuturor mai mult sau mai puţin? Şi de ce ei când îşi fac meseria au parte in plus şi de aplauze, iar ceilalţi nu? Nu suntem toti la fel?
Oare nu pentru că artişt
