Fiecare nou recital oferit de soprana Georgeta Stoleriu în compania pianistei Verona Maier înseamnă, pentru iubitorii de frumos, un nou moment de încântare, iar comentariul riscă să repete superlativele. Pentru că programele aduc mereu ceva deosebit, lucrări mai puţin cunoscute alăturate celor familiare nouă, abordate cu fineţe, umor sau dramatism, cochetărie sau delicateţe, cu inteligenţă, sinceritate şi profundă trăire a sensurilor cuprinse în text. La mijloc de martie, cele două muziciene ne-au propus să (re)ascultăm lieduri de Schumann sau Poulenc, incluse adesea în recital, cuceritoare prin linia elegantă, prin introspecţie şi sensibilitate, schimbând apoi registrul în ciclul Spitalul amorului de Anton Pann (cântece populare armonizate de Brăiloiu), aducând parfumul vechilor melodii de la „periferia“ oraşului, pline de haz, cu o ritmică pregnantă şi jocuri expresive foarte ofertante, pornind de la textul suculent reliefat cu o bogăţie imagistică debordantă, publicul descoperind (poate) miniaturi de un efect nebănuit la astfel de piese cu inflexiuni bizantine, orientale, folclorice şi orăşeneşti, într-un amestec inedit, dar specific sfârşitului de veac XIX de pe la noi. Raportarea la sonorităţile de o anume factură, întâlnite din plin în opera O noapte furtunoasă, s-a regăsit şi în cele trei Cântece de Paul C Publicitate onstantinescu, fie cu „surdina“ cântecului de leagăn, fie cu explozia de vitalitate şi veselie frustă, neaoşă, pentru ca binecunoscuta fabulă Greierele şi furnica, transpusă pe muzică de Constantin Bobescu, să constituie punctul culminant al secvenţelor autohtone, creionarea „perso­na­jelor“, planurile diverse, trecerile de la amărăciune la exuberanţă sau resemnare, rostirea şi „dramatizarea“ discursului punând în valoare talentul interpretativ cu totul aparte al sopranei, permanent susţinute de evoluţia pianistică perfect adaptată in