Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană. Se spune că anii adolescenţei sunt cei mai frumoşi... Mă regăsesc însă acum, la 31 de ani, trăind cu adevărat cea mai frumoasă vârstă, vârsta siguranţei de sine, a certitudinii dorinţelor, a fericirii, pentru că mi-am permis luxul de a lua, în urmă cu doi ani, cea mai importantă şi frumoasă hotărâre – de A FI FERICITĂ... ...Şi cum nimic din ce-i important nu se obţine uşor, am strâns din dinţi, conştientă că-mi va fi greu, că voi avea zile triste, momente de deznădejde şi debusolare, însă la fel de conştientă că aceste momente sunt normale şi trebuie să trec prin ele ca printr-un soi de travaliu, care să mă „purifice“ şi să mă pregătească pentru ceea ce mereu am simţit că-i pus de-o parte pentru mine (vorba bunicii)... ...Şi, în noiembrie 2011, am început să împachetez, în cutii şi geamantane, haine, cărţi, farfurii, animăluţele (peruş, hamsteri pitici şi Smoky, puiuţa de mops care se lipeşte de suflet), anii şi amintirile unei relaţii care a durat mult, prea mult, 10 ani mai precis... Dar

n-am luat şi supărările, frustrările, nefericirea, căci le-am trăit şi la ele voiam să renunţ, ci doar pe mine şi sufletul meu împăcat şi încăpăţânat să simtă că poate mai mult de atât. N-am suferit atunci, căci relaţia noastră murise demult, iar ultimii ani au fost o constantă suferinţă, şi oricum niciodată n-a avut ingredientele unei poveşti frumoase, n-a avut tandreţe, spontaneitate, atracţie, joc, veselie, ci doar platitudinea şi seriozitatea unei relaţii, pe care nici la senectute nu-mi doresc s-o trăiesc. Am renunţat la prea multe lucruri care îmi făceau plăcere, la prietenii pe care el nu îi su