Un scriitor ce se cuvine recuperat şi restituit, în întregime, este şi Romulus Cioflec (n. 1 aprilie 1882 – m. 13 noiembrie 1955), care s-a impus în proza românească încă din primele decenii ale secolului trecut.
Discursul narativ, publicistica elevată, cronicile teatrale, literatura de călătorii, memorialistica, traducerile şi epistolele, pe care le-a trimis unor contemporani, l-au impus ca pe un prozator însemnat ce s-a bucurat de aprecierile lui Panait Istrati, Mihail Sadoveanu, Octav Botez, Liviu Rusu, Perpessicius şi, mai recent, de cele ale istoricului şi criticului literar Mircea Braga, precum şi ale cercetătoarei Luminiţa Cornea.
Romulus Cioflec, încă din adolescenţă, a devenit un colaborator constant al revistelor Sămănătorul, condus de Nicolae Iorga, şi Viaţa Românească, ce era supervizată de G. Ibrăileanu.
Epistolele trimise celor două spirite tutelare ale literaturii şi culturii naţionale, privind colaborările sale, se constituie în excelente modele ce trebuie să le urmeze orice tânăr cu aspiraţii literare.
Remarcabilă, sub multiple aspecte, este şi perioada 1911–1912, când Romulus Cioflec face parte din redacţia ziarului Românul, publicaţie arhicunoscută condusă de Vasile Lucaciu, Al. Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş, unde colaborează cu note de călătorie, însemnări şi cronici teatrale.
În calitate de redactor întreţine un interesant dialog epistolar cu unii dintre confraţii săi, pe care îi invită să colaboreze la ziarul Românul, în pagina supraintitulată Litere. Arte. Ştiinţe.
Revelatoare sunt epistolele expediate lui A.C. Cuza, Ion Ciocârlan, Petre Locusteanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu şi E. Lovinescu privitoare la colaborările acestora în pagina culturală a ziarului Românul de la Arad.
Restituim, deocamdată, epistolele trimise lui A.C. Cuza şi Ion Ciocârlan, care surprind pasiunea, interesul şi, mai al