De câteva săptămâni încoace, blogurile tot dezbat veşnica problemă a minorităţilor discriminate. Totul a pornit de la o elevă în vârstă de 15 ani, slăbuță, blondă, care crede încă în Moş Crăciun, dar care urăşte ungurii. Tocmai de aceea, pe 15 martie, în Covasna, ca răspuns la tachinările colegilor unguri, fetiţa asta s-a gândit să vină cu o bentiţă tricoloră la şcoală, în timp ce alţi colegi au fluturat un imens steag al României în curtea liceului. Şi ăsta a fost bulgărele pe care media l-a transformat într-o avalanşă.

Ce a fost, de fapt? O ceartă stupidă între copii de clasa a IX-a, despre care are etnia mai „şmecheră”. Ce a ajuns la urechile românilor? Că am fost ameninţaţi cu moartea, în ţara noastră, pentru că vorbim română.

Urmările sunt atât de stupide, încât au ajuns să mi se pară amuzante. Dacă Sabina Elena poate fi înţeleasă, având în vedere că e doar o puştoaică de liceu, însetată de atenţie şi care n-are habar de adevăratul patriotism, cei 15 000 de oameni care au semnat petiţii şi au organizat proteste nu au nicio scuză. Tot scandalul nu a fost decât încă o ocazie pentru aceşti oameni de a se lăuda cu dragostea lor profundă faţă de patrie, care trebuie neapărat să implice ura pentru unguri.

S-au scris atâtea articole şi comentarii, s-a discutat ore întregi problema ungurilor din România şi a naţionalismului nostru de către nişte indivizi care se declară mândri că sunt români, dar care ar pleca oricând din ţara asta, pentru un loc de muncă bine plătit în Italia sau Spania. Se declară mândri că sunt români, iar apoi se plâng că nimic nu merge bine în țara asta şi că trăiesc în sărăcie. Se declară mândri că sunt români și votează urmașii PCR-ului. Se declară mândri că sunt români, când, în momentul de față, nu există absolut niciun motiv să fii mândru că ești român. Românii ăştia se adună în jurul unui gest complet tâmpit al unei puștoa