Iată o poveste frumoasă şi adevărată, a cărei replică esenţială e parafrazată într-un sfert din filmele americane, dar cred că nu multă lume ştie originea ei.
În 1866, David Livingstone, medic, misionar protestant şi explorator scoţian, pleacă pentru a treia oară în Africa, unde… dispare. Din 1869, nu se mai primeşte niciun semn de la el. Pe urmele lui e trimis Henry Morton Stanley, jurnalist american născut în Ţara Galilor (sub numele John Rowlands, rebotezat după traversarea Atlanticului), fost participant la Războiul Civil – de ambele părţi! – ulterior reporter special în Imperiul Otoman, unde este luat prizonier, dar reuşeşte să scape.
În Africa, Stanley organizează o operaţiune de căutare cu 200 de cărăuşi, de-a lungul a 1.000 km, expediţie repede transformată într-un coşmar: oamenii mor pe capete din cauza bolilor tropicale, inclusiv cea provocată de musca tse-tse. În final, află că într-un trib s-ar fi aciuiat un alb. Pleacă într-acolo şi-l găseşte înconjurat de băştinaşi. Trebuie să vă imaginaţi scena: doi albi într-un uriaş continent negru, în care probabilitatea de a se întâlni era aproape zero, dar posibilitatea de a se recunoaşte era de 100%! Stanley, politicos şi prudent, avansează doar o ipoteză: „Doctor Livingstone, I presume?”.
„Indeed!”
Povestea nu se opreşte aici: vor explora împreună marginea nordică a lacului Tanganyika, demonstrând că nu are nicio legătură cu Nilul. Livingstone moare în Zambia, inima sa fiind îngropată – conform ritualurilor locale – aproape de locul morţii, în vreme ce trupul şi jurnalele de călătorie sunt transportate pe braţe mii de kilometri, până în Anglia, de câţiva dintre oamenii săi credincioşi. Este îngropat la Westminster Abbey, iar documentele devin patrimoniu naţional.
Stanley, consacrat printre congolezi drept Bula Matari („Spărgătorul de roci” sau, dacă preferaţi, Sfarmă-Piatră! –
