Mari şanse să îmi iau găleata cu roşii în cap după textul acesta, dar mi-am luat o bonetă de duş.
Cum şedeam şi învârteam linguriţa în sensul acelor de ceasornic într-o cafea despre care mi-aş fi dorit să fie o băutură de măcar 40 de grade, ascultând un biet prieten care refula cu 430 de cuvinte pe minut despre proaspăta (aparent proastă) decizie de a se muta cu concubina m-am gândit: de ce’om fi noi, femeile, atât de insistente să ne marcăm teritoriul pe bunurile câştigate prin actul de convieţuire?
Să începem.
În prima săptămână ai impresia că ai câştigat un all-inclusive în Bahamas. La ora 08.00, cafeaua e făcută. La ora 19.00, supica e caldă. Nu mai contează că e la plic. E caldă. Sâmbăta ai toate rufele spălate şi călcate. Te simţi de parcă ţi-ai făcut un upgrade la jocul preferat.
10 zile mai târziu.
Îţi iei o bere şi dai să te întinzi pe canapea. Unde ai o cuvertură nouă. E rozalie şi cu Hello Kitty. O împingi alene şi te întinzi. Dai să apuci telecomanda de pe măsuţă şi dai de-un vraf de Cosmo şi un castron cu pot-pourri din frunze de cucută şi curu-găinii. Când au apărut astea aici? Eh, nu e aşa de grav, oricum nu aveai la ce să te uiti. Mai bine faci o baie.
Intri la duş şi parcă ceva din feng-shui-ul tău lipseşte. Miroase a orice, mai puţin a after-shave. Undeva, pe o cutie dubioasă pusă pe chiuvetă citeşti: patchouli. Te speli uşor stingher şi te decizi că parcă ai juca ceva sau ai urmări un serial şi atunci îţi sare inima din loc: ai dungi de cârpă pe monitor şi o vază cu lăcrămioare lângă boxe. Te decizi că ai nevoie de o plimbare.
Cu nasul în dulap, eşti pierdut printre desuuri şi tricouri haute couture. Ajungi şi la hanoracul tău într-un final. Dar nici Tom Cruise în MI4 nu s-a gândit cât de greu este să îţi reperezi adidaşii… il passo, benvenutti, bata, pepper, otter… Ha! Ai găsit. Ba nu, nu sunt ai tăi, sunt a
