Regizorul şi producătorul Florin Iepan, care a fost angajat al TVR-ului, dar şi colaborator pentru numeroase proiecte, vorbeşte despre experienţele sale cu postul naţional şi încearcă să unească societatea civilă pentru salvarea televiziunii publice.

Televiziunea publică din România a rămas încremenită în anii ‘70-’80. Chiar dacă de-a lungul celor 23 de ani de la Revoluţie s-au perindat mai mulţi şefi instalaţi politic, TVR a rămas o gaură neagră pentru bugetul ţării. Indiferent cât au fost de performanţi, niciodată nu s-a luat taurul de coarne, pentru a reforma radical TVR-ul. De altfel, „încremenirea” din instituţie este indicată şi de una dintre vorbele celebre din rândul angajaţilor, care indicau cât de sigur este un loc de muncă acolo: „din televiziunea publică se iese doar cu picioarele înainte”. Regizorul şi producătorul timişorean Florin Iepan este dispus să coalizeze societatea civilă din România, singura care poate salva televiziunea naţională.

Experienţa în TVR a regizorului care tocmai a lansat documentarul „Odessa”, unul foarte controversat, a început în anii ‘90, iar întâmplările de „poveste” nu lipsesc. „În 1997, microbuzul echipei de filmare de la TVR din care făceam parte a fost oprit la graniţa sârbo-română. Vameşul sârb a urcat în maşină şi a descoperit sub scaunul şoferului un sac plin cu arpagic şi o scoică nou-nouţă de WC, ascunsă printre echipamentele de filmare. S-a uitat la noi ca la nişte oameni de doi bani şi s-a dat jos fără să spună un cuvânt. A fost unul din momentele în care mi-a fost ruşine că lucrez pentru TVR şi că sunt român. Ne îndreptam spre Timişoara după ce timp de o săptămână am filmat paramilitarii lui Arkan cum colectau taxă de protecţie de la miile de români care vindeau nimicuri în timpului embargoului, în piaţa Novi Beograd”, a povestit Florin Iepan.

Din echipa lui de nouă oameni (di