Se vorbeşte mult în România despre fuga creierelor în străinătate şi este un fapt. Dar nu mai puţin adevărat şi îngrijorător este fenomenul fugii creierilor de la centru, din zonele care au nevoie de competenţă pentru a croi un drum spre dezvoltare României şi anume zona publică.

O hartă a competenţelor ar arăta cum centrul, care, vrând-nevrând, este administrat public, este în suferinţă faţă de restul actorilor din economie şi societate - private companii străine sau cu capital local, alte organizaţii.

România şi-a abandonat din păcate centrul - aşa după cum se poate vedea şi fizic, în Bucureşti, de exemplu.

Abia cu dezvoltarea Centrului Istoric din ultimii 2-3 ani au revenit tinerii şi oamenii care mişcă în general România în centru. Altfel, sunt mari directori de companii care nu au mai călcat de ani de zile pe Magheru, între Unirea şi Universitate, adică la km zero al Bucureştiului.

Slăbiciunea centrului este evidentă de fapt şi politic - baronii locali sunt o consecinţă.

După 1990, oamenii competenţi au găsit posibilitatea de a lucra în privat, companii locale sau străine, şi mulţi au explodat.

Cum povestea Cristian Constantinescu, omul care a construit de la zero cu trei milioane de dolari compania Asigurări Ion Ţiriac plecând de la Astra Asigurări, pe atunci o companie de stat: „Simţeam că nu mai era locul meu acolo, mă sufocam“. Şi a făcut o afacere cu venituri de 250 milioane de euro până la retragerea sa de la conducere acum trei ani.

Au plecat de la stat, din ministere sau companii de stat, au construit, au făcut milioane de euro, au atras tineri, au construit valori. Au creat şi creează PIB - valoarea adăugată. În companii private locale - care au derulat afaceri de 115 mld. euro în 2011 în România, în companii private străine, cu afaceri de 98 mld. euro în 2011, conform unui studiu recent al BNR. Companiile