Ăsta este un subiect foarte frumos, de care ne vom ocupa serios. Deci, fiți atenți: prin 2006, dispar de la Muzeul Ceasului, am scris la vremea aceea despre caz, 18 capace ale unor ceasuri de aur. Directoarea Muzeului de Istorie, care are în subordine Muzeul Ceasului şi alte secţii muzeale din judeţ, află, dar nu spune nimic o perioadă, încercând să acopere jaful. După vreo doi ani, pe fir intră polițiștii, care fac un dosar. Încercând să recupereze prejudiciul, directoarea Dulgheru (care acum se numește Voicu) pune o simplă angajată, singura acuzată acum, să facă la București, la un atelier, capacele ceasurilor. Aceasta se împrumută la bancă și reușește să facă cinci capace. Apoi, spune că nu mai are de unde, din leafa de 800 de lei. În dosarul aflat pe rol, angajata care îi acuză, nu fără probe, pe cei de la firma de pază, de furtul capacelor, este singura care va răspunde. Și asta pentru că nimeni altcineva din muzeu nu e vinovat. Or, recenta reconfirmare pe poziție a doamnei directoare, la vârsta de 66 de ani, atenție!, de către Mircea Cosma, nu este cumva o răsplată a felului în care a fost lucrat jaful de la muzeu, pentru care va răspunde o simplă angajată? Nu spunem că femeia nu e vinovată, dar în cazul ăsta directorul instituției trebuie să plătească, împreună cu șeful secției și cu alții care au funcții de conducere. Că de-aia le au, să răspundă. Și, pentru că ne-am enervat, vă vom spune nu doar povestea asta a furtului de la muzeu, ci și altele, cum ar fi aceea a casei care i-a răsărit doamnei directoare chiar în perioada când a fost renovat muzeul de la Văleni. Cine zicea, mă, că e plictisitoare cultura? Ia vedeți, după bârfa asta, mai aveți capac la ceas?
No related posts.
Ăsta este un subiect foarte frumos, de care ne vom ocupa serios. Deci, fiți atenți: prin 2006, dispar de la Muzeul Ceasului, am scris la vremea aceea despre caz, 18 capa
