Ucigasul de la Durlesti a comis mai multe crime decât se stie, care sunt ascunse sau pentru care sunt bãgati la închisoare alti oameni. La aceastã concluzie ne conduc mãrturiile lui Andrei Crãciun, condamnat la 21 de ani de detentie pentru primul omor din aceastã serie, sãvârsit în 2007. Fiind transferat recent în arest la domiciliu, Andrei ne relateazã scene cutremurãtoare despre cum actualul sef al politiei din Chisinãu, Sergiu Cociorvã, actualul comisar de Nisporeni, Ion Balcan, si politistul Ghenadie Ababii l-ar fi torturat, cerându-i sã recunoascã cã a ucis. Nevinovãtia sa pare a fi confirmatã atât de lipsa de probe din dosar, cât si de mãrturiile victimelor care l-au vãzut pe asasin. „Mergea ca un urs, nu era chel”

În jurul orei 21.40 a zilei de 30 iulie 2007, Stefan Cherescu si Razan Djaniev se plimbau printr-o plantatie din Durlesti, unde Stefan detinea câteva rânduri de vitã de vie. Pe neprins de veste, ei au auzit un zgomot într-un tufis. N-au mai reusit sã vadã ce se întâmplã, când în fatã le-a apãrut un tip înarmat, care a tras în ei. Ciuruit în gât, Stefan s-a stins repede, însã Razan îsi aminteste cã a cãzut de durere în genunchi si, speriat, a ridicat ochii… Necunoscutul i-a pus arma în piept si a mai împuscat odatã. Apoi a mai tras un glonte în Stefan si, ridicând de jos lanterna celor doi, si-a cãutat de treabã.

Din relatãrile lui Razan, asasinul este probabil cel care, în anii urmãtori, a bãgat în sperieti suburbiile capitalei: „Era înalt, bine fãcut, cu o constitutie atleticã si mergea ca un urs. Era tuns scurt, dar nu chel. Purta haine si bocanci militari, cu sireturi scurte. Mânuia arma cu usurintã si repeta cuvântul „suka”, declara Djaniev presei si ofiterilor de urmãrire penalã. Martori ignorati si amenintati, probe inventate…

Cu toate acestea, chiar în seara crimei, politia a pus ochiul pe Andrei Crãciun, tatãl unui copil d