Copiii din generaţia actuală învaţă o limbă străină aproape în acelaşi timp cu româna şi o interiorizează ca pe a doua limbă maternă, spun specialiştii, care îi sfătuiesc însă pe părinţi să nu-i forţeze.
„Hi, I’m Thomas“ (n.r. – Bună, sunt Thomas), spune un roşcovan de vreo 5 ani cu zâmbetul până la urechi şi sărind entuziasmat de pe un picior pe altul. Copiii tocmai au terminat joaca şi sunt mai agitaţi. Pentru următoarea jumătate de oră, educatorul susţine un scurt curs de citire pe o tablă mică pe care o aduce în faţa clasei.
Copiii din grupă au între 4 şi 6 ani şi sunt în ceea ce s-ar numi clasa pregătitoare în Marea Britanie. Se adună toţi pe un covoraş în sala destul de spaţioasă şi plină cu jucării. Se face linişte, doar unul-doi mai chicotesc. Educatorul începe să facă prezenţa. „Andrei“. „Hi!“. „Maria“. „Ola!“. Copiii au învăţat să spună „bună“ în mai multe limbi şi atunci când se face prezenţa, fiecare răspunde în ce limbă vrea. Nu este neobişnuit să auzi un „bonjour“, „ola“, „hi“ sau chiar „ni hao“ în loc de tradiţionalul „prezent“ cu o mână ridicată.
Cursuri după modelul britanic
Aşa arată un curs de limbă engleză la creşa-grădiniţă „Acorns“, din Capitală, înfiinţată în anul 2004 de o britanică, Fiona Duţu, care s-a stabilit în România. „Acorns“ a fost printre primele creşe private din ţară şi urmează modelul britanic pentru educaţia timpurie (Early English Foundation Stage).
La grădiniţă sunt trei grupe de copii: Tweenies (3-4 ani) cu un educator la şase copii, Rainbows (4-5 ani) cu un educator la opt copii şi Early Explorers (4-6 ani) cu un educator la nouă copii. Programul începe de la opt dimineaţa, iar părinţii îşi pot lua copiii fie la două, fie la
şase seara.
O parte dintre copiii înscrişi la „Acorns“ au părinţi străini, în general britanici stabiliţi în România, unii căsătoriţi cu românce, aşa cum e
