După acel concert umanitar din anul 2010, doar o singură dată l-am mai întâlnit pe Cezar, când am şi stat de vorbă preţ de câteva minute. Iar după nefericita întâmplare (din acelaşi an) a fulgerătoarei morţi a tatălui său – care, invariabil, ori de câte ori ne întâlneam, mă punea la curent cu ultimele „isprăvi” artistice ale fiului – n-am mai ştiut nimic despre Cezar. Cu ceva timp în urmă, ne-am „împrietenit” pe Facebook şi astfel am mai putut afla amănunte despre activitatea sa artistică. Prin ianuarie ori poate februarie anul acesta, o scurtă ştire a fluturat la un serios post muzical naţional de radio, aducând la cunoştinţa ascultătorilor faptul că omul meu se înscrisese, alături de alţi competitori – nume mai mult sau mai puţin cunoscute – la prese-lecţia pentru finala naţională a „Eurovision”-ului. Haida-de! Sigur că informaţia, paradoxală pentru mine, a avut darul să mă cam lase cu gura căscată, și asta exclusiv din pricina gândului la cariera sa muzicală de până acum, desfășurată pe cu totul alte coordonate. Sau poate că înţelesesem io greşit şi era vorba despre prezenţa lui în juriul respectivei competiţii, ceea ce, de bună seamă, ar fi însemnat cu totul altceva? Nu, Cezar avea să se prezinte pe bune la sus-pomenitul concurs, în calitate de… concurent (!), fapt confirmat rapid de toată mass-media românească. Ceva nu e în regulă cu Cezar, mi-am zis, şi asta mai ales după ce, într-o seară, cu puţin timp înainte de aflarea ştirii cu pricina, îl urmărisem într-un talk-show pe un post de televiziune, în onoranta companie a sopranei Angela Gheorghiu, care a anunţat în premieră că va evolua alături de el în concertul pe care tenorul italian Andrea Bocelli îl va susţine pe 25 mai la complexul „Romexpo” din Bucureşti (printre invitaţi figurând nume grele ale scenelor muzicale internaţionale, precum cel al sopranei Paola Sanguinetti, al sopranelor din grupul „DIV4