Tuberculoza, unul dintre cei mai redutabili „ucigaşi“ ai omenirii, rămâne încă un pericol permanent pentru populaţie, o problemă prioritară de sănătate publică a unui însemnat număr de ţări. Deşi, în timp şi în lume s-au înregistrat numeroase progrese în combaterea tuberculozei, aspectele frecvente şi inedite de ordin medico-social pe care le generează constant boala impun o fermitate fără precedent a măsurilor de limitare, reducere şi în final eliminare a flagelului. Acesta este, de altfel, şi mesajul pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) l-a emis cu prilejul „Zilei mondiale de luptă împotriva tuberculozei, unul foarte optimist de altfel: „Suntem generaţia care poate elimina tuber­culoza“. În fiecare an, în lume mor 1,5 milioane de oameni din cauza tuberculozei. TB este a şaptea cauză de deces la nivel mondial, o treime din populaţia globului fiind infectată. În 2010 s-au înregistrat 1,45 milioane de decese prin TB, echivalând cu 3.800 de decese/zi. Anual se apreciază că apar 8,8 milioane de cazuri noi, incidenţa globală la nivel mondial fiind de 128%ooo, cu cele mai multe cazuri înregistrate în Asia (59%) şi Africa (26%). Deşi România s-a situat, din punctul de vedere al incidenţei globale a TB, pe primele locuri în Regiunea Europa a OMS (locul 6 în anul 2009, după Kazahstan, Republica Moldova, Georgia şi Kârgâzstan), ocupând chiar primul loc printre ţările membre ale Uniunii Europene încă de la aderarea sa în 2007, evoluţia endemiei prin tuberculoză s-a caracterizat, începând din anul 2003, printr-o tendinţă evidentă de scădere a principalilor indicatori epidemiometrici, o contribuţie esenţială având-o extinderea Strategiei DOTS la scara întregii ţări. De altfel, implementarea Programelor de Control al Tuberculozei (PNCT) pe termen mediu, începând din anul 2007, sub auspiciile OMS şi coordonarea Ministerului Sănătăţii, a constituit garan