Spre orice domeniu te-ai uita, vezi nesfârşita lăcomie românească de-a sta cocoţat în funcţie o viaţă întreagă, dacă se poate şi-un pic după îmbălsămare. Aşa arătăm şi-n fotbal, unde eternul Piţurcă, negru şi introvertit ca "Satana", a rămas singurul om care ne mai poate selecta fotbaliştii pentru naţională, de parcă ar fi şi mulţi de selectat.

N-are obiectiv Mondialul din 2014, ci Campionatul European din 2016, unde se pare că trebuie să te prezinţi ca să te califici. Dar aşa cum stă Mircea Sandu şi Mitică Dragomir, de ce n-ar sta şi nea' Piţi?Pe de altă parte, această agăţare disperată de funcţii, care se vede şi-n politică, administraţie, vine şi din conştiinţa faptului că fără funcţie în ţara asta eşti un nimic. Românii nu se respectă între ei îndeajuns, iar singurul mod de-a te face respectat şi căutat de ceilalţi e ocupând o funcţie. De aici şi disperarea cu care se agaţă ai noştri de scaune. Vezi şi cazul lui Adrian Severin, care dă lecţii de anticorupţie, în timp ce colegul său austriac a înfundat deja puşcăria. În orice caz, privind spre alte ţări, vedem că problema demisiei nu este atât de grea ca la noi. De la miniştri, prim-miniştri, şefi de servicii, toţi îşi dau demisia dacă sunt prinşi în ofsaid. Indiferent că e vorba de chestiuni de natură etică, gen plagiat, sau ilegalităţi. Dar ce să vorbim de politicieni şi de înalţi funcţionari, când până şi Papa Benedict a preferat să se retragă, făcând încă un gest de mare bun simţ creştinesc. Noul Papă, Francisc I, nu va avea nicio problemă să repete gestul predecesorului, dacă va fi cazul, având în vedere calitatea umană de care dă dovadă. Cel pentru care modestia şi viaţa simplă nu sunt percepute ca nişte corvezi, ci dimpotrivă ca un amplasament existenţial favorabil unei curăţenii spirituale superioare, reprezintă un chip creştin de mare autenticitate. Toate aceste exemple denotă faptul că oamenii