Rebecca Skloot
Viaţa nemuritoare a Henriettei Lacks
Editura Pandora M
Colecţia „Reality shock”. Traducere din engleză de Silvia Dumitrache.
Henrietta Lacks a fost lucrătoare la o fermă de tutun din sudul Virginiei. S-a îmbolnăvit de cancer cervical la 30 de ani şi a murit în 1951, la 31 de ani. Un medic de la spitalul John Hopkins a prelevat o bucată din tumoare, fără să îi spună pacientei şi a trimis-o unei echipe de oameni de ştiinţă care încearcă fără niciun succes să extragă ţesuturi din celulele umane. Totul se întâmpla în anii '50 si, nimeni nu stie de ce, dar celulele respective „trăiesc” şi în ziua de astăzi.
Celulele Henriettei Lacks - denumite apoi HeLa, după numele femeii - au devenit in scurt timp nepreţuite în cercetarea medicală. Aceste celule nemuritoare pot trăi la infinit, pot fi îngheţate timp de zeci de ani, pot fi divizate şi folosite de mai mulţi oameni de stiinţă.
Celulele HeLa au avut un rol principal în descoperirea vaccinului antipoliomielitic. Tot ele au fost trimise în primele misiuni spaţiale pentru a afla ce impact are lipsa gravitaţiei asupra celulelor corpului uman. Clonarea, harta genetică, fertilizarea, toate acestea au fost posibile cu ajutorul celulelor unei femei care a murit în urmă cu 60 de ani.
Cercetarea umana cu celule umane se bazeaza mult pe anonimat, numele donatorilor rămânând necunoscut. În anii '50 însă, cercetătorii nu dădeau prea mare importanţă acestui aspect si nici consecintelor asupra donatorului, in cazul in care numele sau era dezvăluit.
Câţiva jurnalisti se apropiaseră periculos de mult de adevar, astfel incât unul dintre cercetatorii care au lucrat cu celulele HeLa a inventat un nume, pentru a-i pune pe o pista gresita. Helen Lane s-a transformat ulterior in Helen Larsen, iar numele adevarat, Henrietta Lacks a fost cunoscut publicului abia in anii '70.
