Din copilărie am ieșit cu eticheta de huligan. Nu pentru cine știe ce merite. Decembrie 89 m-a prins la tăiatul porcului, într-un sat la 20 de kilometri de Deva, la Săcămaș, pe unde e intersecția în care se despart drumurile de Timișoara și Arad (sau unde se întânesc, cum doriți). Revoluția am trăit-o alimentând cu țuică (din rezerva bunicilor) un pluton de soldați care păzeau intersecția. După doar câteva luni am intrat în adolescență schimbând eticheta de huligan cu cea de golan. Primind umbrele în cap de la ”oameni de bine”, supărați că am deranjat un miting electoral al lui Iliescu la Deva. Unii, poate își mai amintesc de sloganurile primăverii lui 90: ”Iliescu, nu uita/ te votăm la Moscova”. A fost votat în mai la București și în toată România. Era prea devreme pentru români să înțeleagă ce vroia să spună Ion Rațiu cu ”Voi lupta până la ultima picătură de sânge pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu mine”.

Ca student, în toamna lui 95 am ajuns, din nou, în stradă (stăzile Clujului) cântând, alături de alți 25.000 de studenți (doar la Cluj): ”Vinde tată, vaci și boi/ c-am ajuns studenți și noi/ sub Guvernul Văcăroi”. Și pentru asta m-am trezit etichetat ca repetent, Puterea și presa denumind mișcările studențești din octombrie/noiembrie 95 ca fiind ”Greva Repetenților”. ”Repetenții” de atunci au învins. Legea Învățământului a fost modificată substanțial: s-au anulat taxele aberante introduse, bursele s-au dublat, s-a acordat reducerea de 50% la transportul CFR, au fost eliminate prevederile care atentau la autonomia universitară. Așadar, SE POATE.

Ca jurnalist, din prima parte a anilor 2000 am început să urmăresc, să mă documentez și să scriu despre cazul Roșia Montană. Mai recent, de vreun an, a intrat pe rol scandalul gazelor de șist. Inventiva propagandă de stat și corporatistă (mână în mână, redenumită de această dată mult mai popompos, ”com