Se zice că mersul pe bicicletă nu se uită niciodată. Ca să-mi confirm această teorie, am aşteptat aproape 20 de ani deschiderea magazinului Decathlon la Ploieşti. Alţii au aşteptat asta o viaţă întreagă, ca să meargă pentru prima dată pe trotinetă sau pe skateboard, deci sunt şi cazuri mai grave decât mine.

Prima mea plimbare de adult cu bicicleta a fost cu adevărat o experienţă. Am făcut slalom printre rafturi, printre oameni, printre panouri de baschet, am evitat în ultimul moment un fileu de tenis, dar am ajuns cu bine la destinaţie. Adică la standul de unde luasem bicicleta. Plimbarea m-a marcat. Atât de tare, încât săptămâna trecută mi-am cumpărat bicicletă. Nu pe cea mult visată, ci pe cea mai scumpă. Prima mea alegere a fost o bicicletă galbenă, cu floricele roz, cu claxon şi coş de sârmă în faţă. Numai că asta, deşi mai ieftină, nu încăpea sub nici o formă în maşină. Cu care urma să-mi fac încălzirea până în parc, singurul loc în care te poţi plimba cu bicicleta în oraşul ăsta fără să ajungi la spital, lovit de vreun şofer responsabil. Aşa că am ales, cu strângere de inimă şi înţepături în portofel, o bicicletă pliantă, care are un singur avantaj: că intră lejer în portbagaj. În rest, nu e nici colorată vesel şi nu are nici coş de sârmă în faţă. Eventual, i se poate ataşa unul de sârmă, dar în spate, după cum a ţinut să mă informeze un angajat al magazinului Decathlon. Care, după ce mi-a spus că i se poate pune suplimentar şi un suport pentru bidonul cu apă, n-a mai fost aşa sigur. În cele din urmă, a reuşit să facă şi ingineria asta. Deci, după cum vă spuneam, bicicleta asta a fost printre cele mai scumpe variante. Econoamă cum mă ştiţi, m-am rezumat să-mi mai cumpăr doar o pereche de adidaşi speciali pentru ciclism, două perechi de pantaloni la fel de speciali, mănuşi, ca să nu zgârii cu palmele mele aspre ghidoanele scumpe ale bicicletei, suport