Trăim pentru a urma propriul ghid de principii şi credinţe, dar atunci când ne izbim de o problemă apelăm la ajutorul celorlalţi. Teoretic vorbind, ar trebui să ne cunoaştem pe noi înşine mai bine decât oricine altcineva, dar în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Îndoiala de sine trebuie evitată, pentru că neîncrederea în forţele proprii este toxică dezvoltării personale, relatează „The Huffington Post“.

Ne zbatem între variante şi votăm, de cele mai multe ori, pentru lucruri care nu ne sunt tocmai caracteristice. Incertitudinea este o problemă de personalitate, cred specialiştii, care demonstrează cum propriile opţiuni se transformă într-un eşec, dacă nu sunt dictate de conştiinţă.

Buddha spunea că nimeni nu este mai demn de iubire decât noi înşine, pornind de la premisa că trebuie să te preţuieşti în primul rând pe tine pentru a şti să-i apreciezi pe ceilalţi.

Îndoiala înseamnă frică, teama faţă de eşec, necunoscut sau inconsecvenţa spiritului. „Ne sperie dragostea pentru că ne îndoim de puterea noastră de a iubi. Ne ascundem propriile gânduri fiindcă ceilalţi le pot considera greşite sau stupide şi preferăm să stagnăm, crezând că nu avem atributele necesare unei evoluţii“, explică soţii Shapiro, specialişti în tehnici de meditaţii, citaţi de publicaţia americană. Cei doi au explicat că neîncrederea este o reală ameninţarea la adresa egoului şi că, dacă nu este tratată, poate cauza tulburări nervoase şi paranoia.

Suspiciunile lansate de propria conştiinţă pot fi depăşite prin autocompasiune şi preţuirea deciziilor tale, punctează Ed şi Deb Shapiro, care sunt de părere că îndoiala nu este opusul încrederii, pentru că cea din urmă poate fi superficială, chiar egoistă.

„Pe măsură ce înaintăm în vârstă, învăţăm să ne luptăm cu frica, furia, grija şi îndoiala - emoţii care ne conving de realitatea pe care o trăim“, scria Micha