Plantă de leac pentru prietenie veşnică
Ica şi Iuca - surori pentru eternitate
Buna Iuca şi Nana Ica se ţin de mână, şezând una lângă alta pe laviţă. Au mâinile aspre, cu degete îngroşate de muncă, dar care se strâng cu atâta afecţiune, de parcă femeile s-ar susţine una pe alta, s-ar încuraja, s-ar ţine de mână în viaţă, zicând că totul e încă frumos. Buna Iuca are 86 de ani, Nana Ica 80 şi sunt "soaţe" de când erau amândouă copile. Un legământ pe viaţă, făcut cândva, într-o anumită zi, într-o anume clipă dintr-o primăvară de demult, dăinuind nestricat până azi. Căci surorile de cruce se fac doar într-o singură zi şi numai în faţa unei rădăcini magice, pe care-o găseşti greu sub pământ. Şi planta are putere numai acum, de Sântoader, în cea dintâi vineri de la Lăsata Secului. Numai în ziua asta, când începe Postul cel greu...
***
Şi anul ăsta, femeile din Lelese au urcat împreună pe Coastă, să culeagă "bolbota", sau Iarba Soaţelor. Puţine o mai găsesc, fiindcă-i tot mai rară. Cele tinere nici n-o mai cunosc. Niciunele nu s-au mai făcut "soaţe" în ultimii ani. Sunt tot mai puţine surori de cruce în sat, toate bătrâne. S-a terminat cu legămintele, iubirea de celălalt, prietenia pe viaţă... Buna Iuca şi Nana Ica ar fi vrut mult să meargă şi ele după Iarbă. E o rădăcină vrăjită, ce foloseşte nu doar la "însoţirea" oamenilor, dar şi ocroteşte casa de boli, de farmece, de singurătate. Ar fi vrut să se ducă s-o caute, împreună cu celelalte femei, fiindcă e superbă ziua aceea a Sântoaderului, când sunt toate pădurencele laolaltă, îmbrăcate în veşmintele lor străvechi... Le-ar fi arătat şi celor tinere unde s-o caute, cum arată, fiindcă-s deosebiri mici, de alte buruieni, şi n-o afli. S-ar fi dus, dar ele nu mai pot. Ica se mişcă foarte greu, rezemată-n baston, Iuca abia se ridică din pat, beteagă de picioare şi şale. Din u
