Decizia de azi a Tribunalului Cluj de a permite anularea Hotărârii Consiliului local şi deci continuarea amenajării unui crematoriuuman de către firma de origine ungurească RDK Cremation în inima Clujului, adică în cartierul Mănăştur, a căzut ca un trăznet pentru locuitorii oraşului. Nu mă refer aici la faptul că un crematoriu uman în oraş produce o poluare gravă cu consecinţe fatale pentru plămânii celor o sută de mii de români din cartierul Mănăştur, dar încalcă grav tradiţia şi ritualul creştin – ortodox de înmormântare. Decizia instanţei de astăzi continuă tradiţia securisto-comunistă din justiţia noastră, de a se lovi în Biserica Ortodoxă, aşa cum a făcut fostul prim-secretar Mocuţa în 1979, de a înfiinţa un crematoriu uman pe dealul Zorilor, vizavi de o biserică ortodoxă, pentru a submina credinţa şi ritualurile ortodoxe de înmormântare. Eram copil când comuniştii atei aruncau în foc activiştii comunişti morţi, fără niciun Dumnezeu, în crematoriu nou din clădirea placată cu cărămidă roşie şi se ridica un fum negru înecăcios, foarte toxic. Repede fugeam tuşind în scările blocurilor, iar mănăşturenii ieşeau pe balcoane, se închinau şi îi blestemau pe comunişti. Se pare că astăzi o instanţă, încă ne purificată de CNSAS a dat o decizie de pură factură comunistă, care aduce grave prejudicii mediului înconjurător în Cluj-Napoca, împotriva creştinilor şi contribuie la intoxicarea clujenilor. Acum un an de zile fostul primar interimar Radu Moisin a avut, lăudabil, iniţiativa blocării în Consiliu local a acestei aventuri a crematoriulu uman împotriva oraşului cu consecinţe grave pentru sănătatea clujenilor. Un crematoru uman se ridică undeva departe de zona locuibilă, undeva la Pata Rât sau pe Valea Arsă în niciun caz în centrul Clujului. Mai mult, crematoriul uman încalcă grav riturile româneşti creştin-ortodoxe de înmormântare. Sincer nu mă pasionează să văd fumu