În PSD-ul arădean pregătirile sunt în toi pentru conferinţa judeţeană ce urmează să se desfăşoare săptămâna viitoare. Lumea face calcule, cine va fi vicepreşedinte, cine va fi secretar general, mai puţin cine va fi preşedinte, că asta se ştie. Probabil, Dorel Căprar nu va avea contracandidat, aşa cum s-a întâmplat şi la municipiu, unde Flavius Măduţa a candidat de unul singur.
Dacă unii şi-au propus să ajungă pe diferite funcţii, alţii încearcă să-şi croiască o anumită imagine în partid, cum că ei doresc să stea deoparte de data asta. E şi cazul primarului comunei Vladimirescu, „războinicul“ Ioan Crişan, cel care a fost auzit de şopârlica noastră explicând unor tineri neexperimentaţi din PSD Vladimirescu, care l-au şi crezut, că nu mai doreşte să candideze pentru o funcţie de vicepreşedinte.
De fapt, ca să fim sinceri, trebuie spus că primarul Crişan n-ar avea nicio şansă să mai ajungă vicepreşedinte, chiar dacă până mai ieri era liderul primarilor din PSD, pe vremea când partidul avea până în zece primari, şi ăia de comune mici.
Realităţile de astăzi din Partidul Social Democrat arată că „liderul“ de la Vladimirescu nu mai e cel de acum un an, când încerca să-şi numească ginerele prefect, dar a trebuit să se mulţumească cu funcţia de subprefect, obţinută printr-o combinaţie tipică „vladimireştilor“, cu PC.
Între timp, Ioan Crişan a fost pus într-o situaţie penibilă, când în biroul judeţean a încercat să-l elimine pe preşedintele Dorel Căprar din postura de candidat în colegiul deputaţial nr. 6, iar la vot a primit unul singur, pe-al lui. Aşa se face că în prezent, Crişan nu mai are curajul să candideze, fiindcă ar fi pus din nou într-o lumină proastă, de colegii care nu mai sunt de acord să-i promoveze neamurile în funcţii şi nici să-l lase să-şi facă jocurile în partid.
Aşa că, decât o ieşire umilitoare din politica arădeană, Criş
