Preşedintele Traian Băsescu a semnat joi decretele prin care se constată demisia Monei Pivniceru de la Ministerul Justiţiei şi numirea ca ministru interimar a premierului Victor Ponta. După demisia ministrului Mona Pivniceru, ne găsim dintr-o dată într-o situaţie mult mai favorabilă, potrivit publicaţiei Deutsche Welle.

Premierul Victor Ponta, care a preluat ca interimar atribuţiile de ministru al Justiţiei este, cu certitudine, cel mai bine plasat pentru a lua decizii curajoase într-un domeniu guvernat de cele mai furtunoase pasiuni politice. Mona Pivniceru nu avea autoritatea necesară pentru a înfrunta aşteptările militanţilor USL şi a rămas, de aceea, legată prea strâns de un mandat politic anti-prezidenţial. În plus, fosta deţinătoare a portofoliului se găsea într-o relaţie fără orizont cu Viviane Reding, comisarul european care administrează domeniul justiţiei. Încorsetată prea strâns de mandatul primit şi lipsită de persuasiunea necesară în faţa circumspecţiilor de la Bruxelles, Mona Pivniceru se găsea în situaţia de a nu-şi mai putea exercita mandatul. Am putea interpreta de aceea numirea Monei Pivniceru la Curtea Constituţională ca pe o ieşire onorabilă din impas.

De altfel, cel care a asumat cea mai înaltă responsabilitate cu privire la problemele din Justiţie, este chiar şeful Guvernului, nu doar prin poziţia sa constituţională, ci poate mai ales prin angajamentele luate în faţa Comisiei Europene. De aceea era firesc ca, în cele din urmă, primul ministru Victor Ponta să preia misiunea de a rezolva criza procurorilor. El s-a angajat să rezolve onorabil această problemă şi prin pactul de coabitare în care se face o trimitere expresă la numirea unor procurori exigenţi în fruntea parchetelor.

Victor Ponta riscă, e adevărat, să-i dezamăgească întrucâtva pe unii dintre simpatizanţii cei mai pasionaţi ai USL, dar el pare să fie perf