Începând cu anul 1997, România a adoptat ora oficială de iarnă şi de vară în aceeaşi zi cu statele Uniunii Europene şi cu alte state din Europa care sunt parte a acestei înţelegeri. Ora oficială de iarnă este adoptată în ultima duminică a lunii octombrie, iar ora oficială de vară, în ultima duminică a lunii martie.

Ora de vară este ora legală adoptată de unele ţări sau teritorii pe timpul unei părţi a anului. Ora de vară este de obicei cu o oră înaintea orei oficiale standard.

Acest sistem are ca scop “economisirea” luminii Soarelui. În lunile de vară, ora este dată înainte pentru ca principalele activităţi umane să se desfăşoare cât mai mult posibil pe lumină naturală; în acest fel se economiseşte energia electrică necesară iluminatului.

În noaptea de sâmbătă,

30 martie, spre duminică,

31 martie, trecem la ora de vară, astfel ora 03:00 va deveni ora 04:00. Ziua de duminică, 31 martie 2013, va fi cea mai scurtă din an, de numai 23 de ore. Schimbarea va afecta mersul trenurilor aflate în circulaţie între orele 3:01 şi 4:00.

Trenurile de călători vor pleca din staţiile de formare după ora de iarnă până în noaptea de 30/31 martie 2013, ora 3:00, care devine ora 4:00. După această oră, trenurile vor pleca respectând ora oficială de vară. Trenurile de călători aflate în circulaţie între orele 3.01 şi 4.00 (ora iarnă) vor circula cu întârziere, fiind afectate de schimbarea de oră un număr de 85 de trenuri, dintre care şapte trenuri internaţionale, 32 InterRegio şi 46 Regio.

Oraşul Brandon din Manitoba, Canada, a fost primul din lume care a folosit acest sistem, trecând la ora de vară pe 17 aprilie 1916. Imediat după aceea, începând de pe 30 aprilie 1916, Germania şi aliaţii săi din Primul Război Mondial au fost primele ţări care au folosit sistemul, pentru a face economie la cărbune. Marea Britanie, aliaţii săi şi multe ţări europe