Alegeri in organizatia PSD Baia Mare. O sambata ploioasa, aidoma celei in care Noe a luat decizia de a salva fauna terestra, ingramadind-o de-a valma in arca sa. Poate din cauza asta un sfert din fotoliile salii de spectacole a Teatrului Municipal au ramas libere. Asta e scuza pe care am gasit-o noi, ca de fapt am gandit altfel. Doar doi candidati pentru sefia organizatiei, fiecare angrenat in batalie din motive independente de vointa lor.
Dumitru Matei a spus ca vrea sa ramana in post pentru a continua ceva ce nici el nu stie daca a inceput vreodata. Nu-i bai, sloganul continuitatii prinde bine la romani de aproape o mie de ani, asa ca merita folosit la orice ocazie. Avantajul lui a constat in faptul ca a fost scurt la vorba. Delegatii, alesi pe spranceana, n-au apucat sa-si dea seama ca omul nu are capacitatea sa le transmita prea multe lucruri. Mitica a tacut la timp si audienta l-a crezut filosof constructiv.
In schimb, Florin Tataru, contracandidatul lui Matei, a profitat din plin de scena teatrului intrand in pielea unui personaj care ii este strain cu desavarsire. Orice culegere de maxime si cugetari iti sugereaza ca atunci cand nu ai nimic a spune, ideal e sa taci ori sa te rezumi la un minimum de cuvinte. Masura obligatorie si necesara ca sa nu plictisesti si sa devii penibil. Matei, probabil mai experimentat, a procedat corect. Tataru a intins coarda rabdarii delegatilor la maximum, incercand sa-i determine sa-l voteze in baza unor argumente absolut penibile.
Printre altele, s-a laudat ca a acceptat sa candideze la alegerile partiale din 2011 pentru un mandat de deputat in Colegiul Baia Mare Est, atunci cand nimeni din PSD n-ar fi avut curajul. Ce sacrificiu, domnule! Dupa doar doi ani, Florin vrea sa uitam eforturile disperate pe care le-a facut pentru a fi nominalizat de candidat. Nici el n-a crezut ca este posibil, dar
