Episodul Dorobanţi ne lasă un gust amar, dar el se înscrie în tradiţia lucrărilor de mântuială, care au umplut cu vârf şi îndesat istoria noastră recentă. Vorbim despre proiectele finanţate din bani publici, pentru că cele private, culmea!, se încadrează mai totdeauna perfect în termen şi în suma alocată.
De data aceasta, o chichiţă birocratică a iscat un scandal cât toată Brăila de mare. Neatenţia secretarului Primăriei, acuzat că a rătăcit o citaţie (a ars pur şi simplu, spune el, împreună cu mai multe documente din biroul său) şi că a irosit astfel ultima şansă de a evita consistente cheltuieli suplimentare din bugetul local, nu e nici primul şi nu va fi nici ultimul caz de acest gen. Dacă Municipalitatea nu va găsi altă soluţie, paguba va fi a tuturor. Practic, fiecare brăilean va pierde cam 26 de euro/ 115 lei.
Nu putem şti ce verdict ar fi adus recursul de la curtea supremă. Cert este că mărimea găurii la buget aşază Brăila în rândul inerentelor probleme care se ivesc cu obstinaţie în jurul şantierelor finanţate din bani publici. De altfel, proiectul de modernizare a bulevardului a şi debutat "tradiţional", cu licitaţii contestate şi întârzierea lucrărilor.
Dar unde s-a mai văzut în România proiect iniţiat şi derulat ca la carte? A devenit de mult antologică epopeea autostrăzilor, unde amânările, lipsa fondurilor, ba chiar deturnarea banilor alocaţi deja cu chiu cu vai sunt obstacole mai mari decât cele naturale de pe traseul lucrării. Premierul a pus şi el deunăzi paie pe foc la şantierul unei magistrale de metrou, arătându-se indignat că proiectul "s-a scumpit" cu o treime. În cealaltă parte a ţării, la Iaşi, executarea pavajului unei esplanade din buricul târgului s-a dublat ca preţ şi ca durată de execuţie, iar după numai câţiva ani tot ce s-a construit a trebuit spart şi înlocuit. Aşadar, chiar dacă la Brăila proiectul
