„Tinerii din generaţia noastră uneori nu mai vor sau nu mai pot să facă toate astea. Unii nu mai cred. E trist, aşa se întâmplăm iar noi ştim lucrul acesta”. O scurtă radiografie a culturii contemporane, prilejuită de o lansare de carte. Verdictele tinerilor de astăzi, despre societatea de mâine, pornind de la oamenii vechi.

Astăzi pruncul meu cu copertă şi-a primit botezul editorial. Nu mai ştiu al câtălea e, dar l-am scris din fiinţa mea şi l-am crescut într-o lume a Ideilor, cu demnitate şi bucurie scriitoricească. Îmi pare că un astfel de eveniment, o lansare de carte, suferă, sub barbaria postmodernă, graţiile unei mondenizări fără sens. Nu este o problemă de rost, ci de perspectivă, poate chiar una de demnitate a scriiturii, la graniţa jocului estetico-fenomenologic dintre gusturi şi public. Am dăruit lectorilor însă, volumul Aşa a fost, se-ntâmplă-n viaţă, într-o atmosferă colocvială, susţinută de intelectuali modeşti, deci demni în deplinătatea statutului lor, care au ştiut să primească dincolo de o carte, un om. Multe făpturi nu ştiu să primească o carte, cu atât mai puţin să dăruiască una. Dar a primi şi a da o carte şi un scriitor este un gest de nobleţe umană, o donaţie afectivă de care sunt capabili numai oamenii fără rest, fiinţele totale care se anină de toate acestea nu printr-un amatorism convenţional, ci printr-o declinare a patosului distanţei dintre ei şi Ceilalţi, dintre o scriitură şi alta.

Acolo am apucat să spun mai puţine decât mi-aş fi dorit, dar acum simt că este momentul oportun pentru o radiografie socio-culturală a ceea ce s-a petrecut astăzi.

O să vă vorbesc astfel, prea puţin despre cartea mea, cât mai curând despre oamenii de dincolo de ea. Mulţumesc, în ordinea celor care au făcut din făcătura mea editorială un gest public cultural, scriitorului Marin Ifrim. Rareori mi-a fost dat să văd un intel