Disperare şi multă tristeţe se citeşte pe faţa înlăcrimată a unei femei care tocmai îşi ia rămas bun de la soţul şi băiatul ei. Îşi întoarce scaunul cu rotile şi pleacă înainte să îi vadă pe cei doi cum dispar din viaţa ei, încearcă să fie tare, dar sufletul nu o ascultă şi lacrimile îi curg pe obraz. “Staţi liniştită că o să se întoarcă după dumneavoastră”, o încurajează o asistentă medicală. Femeia are peste 60 de ani şi din cauza unui accident a rămas mobilizată în scaunul cu rotile, dar nu definitiv. Locuieşte într-un sat din judeţul Timiş şi pentru că nu are cine să aibă grijă de ea, familia a adus-o la Casa Harmonia, singurul centru din zonă care oferă servicii de recuperare.

În aceeaşi situaţie se află şi alţi 80 de bătrâni, rezidenţi ai Casei Harmonia. Bolnavi sau pur şi simplu pentru că nimeni nu mai are cine să aibă grijă de ei şi doresc să se bucure de ultimii ani din viaţa lor în linişte, 80 de oameni îşi trăiesc viaţa în azilul privat din Timişoara. Clădirea pare mai degrabă un hotel de cinci stele, decât un azil în care ne imaginăm oameni trişti care îţi aşteaptă sfârşitul resemnaţi. Casa Harmonia a fost realizată în urmă cu trei ani, fiind cel mai mare centru privat din România, cu o capacitate de aproape 150 de locuri. Nu oricine îşi permite să îşi petreacă bătrâneţea într-o astfel de locaţie, taxa lunară porneşte de la 2.000 de lei şi poate ajunge şi la 3.500 de lei, în funcţie de starea de sănătate a pacienţilor.

Mircea Ionescu, managerul Casei Harmonia, spune că majoritatea persoanelor vârstnice au fost aduse de către copii, care lucrează în străinătate sau au venituri care să le permită să plătească această sumă pentru îngrijirea părinţilor, dar sunt şi persoane care au pensii destul de mari încât să poată acoperi toate cheltuielile. “Atunci când nu se simt bine, pacienţii trebuie doar să apese pe un buton şi imediat o echipă