Micul autoturism proiectat la finalul anilor ’80 este un exemplu relevant despre cum regimul ceauşist îşi bătea joc de români, fabricând maşini gata-stricate şi punându-le viaţa în pericol.

Prima Dacie 500 Lăstun a fost expusă spre vânzare de ziua lui Nicolae Ceauşescu: la 26 ianuarie 1988. Era o maşină care cântărea 590 de kilograme. Putea transporta patru persoane (doi adulţi şi doi copii) şi care, conform cărţii tehnice, consuma 3 litri de benzină la 100 de kilometri (în realitate, defecţiunile de la pompa de benzină făceau ca motorul să consume până la 9 l. /100 km).

Lăstunul a apărut în perioada în care tot ce conta în România era economisirea de resurse. Lăstunul trebuia să consume puţin iar costurile de fabricaţie să fie minime. În aceşti parametri vedea Ceauşescu noua maşină de oraş a românilor. Astfel, caroseria era o îmbinare de tablă şi fibră de sticlă, motorul avea doi cilindri şi 22,5 cai putere iar viteza maximă era undeva la 100 de kilometri la oră. Preţul unei astfel de maşini era de 50.000 de lei, cu 25.000 de lei mai puţin decât o Dacie 1310.

Cele 6.500 de Lăstunuri ieşite de pe poarta fabricii au fost, în mare parte, nişte rebuturi. Fabirca unde a fost produs Lăstunul, Tehnometal, din Timişoara, trecuse, în anii ’80, de fabricarea cuştilor pentru animale, la producţia de maşini.

După Revoluţia din 1989 au prins glas posesorii de maşini Lăstun. S-au grupat într-o asociaţie şi au cerut să fie despăgubiţi, întrucât, în numai câteva luni, maşinile lor ajunseseră precum industria românească: un morman de fiare vechi.

„O pătrundere abundentă a apei în interior" Din dotările maşinii Lăstun Roată de rezervă

Cric

Şurubelniţă

Schimbătorul de viteze lângă volan

Scrumieră

Ziarul „Adevărul” a publicat o serie de articole, în primele luni ale anului 1990, în care a prezentat pericolele la care se expu