Baronul Laveleye. Voiaj în România (11)
Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.
__________________________
Ar trebui să înţelegem că un capital nu poate acţiona în două părţi, în acelaşi timp. Dacă-l dirijăm, arbitrar, către o industries au alta, în mod necesar el nu poate fecunda în agricultură. Două fabrici de stofă, în Neamţ, pot fi ţinute în viaţă doar rezervându-le, printr-o lege specială, desfacerea pentru armată, sau o mare fabrică de hârtie cu un capital de 3 milioane, la Bacău, poate supravieţui doar asigurându-i-se dreptul de a furniza întreaga cantitate de hârtie cerută de o administraţie bazată pe hârtie, la fel ca în Occident.
În România, vedem, totuşi, o industrie care prosperă, nu fără ajutoare de stat şi în ciuda unor drepturi zdobitoare, cum ar fi cel al berii. E adevărat că, peste tot, de la nord la sud, de la est la vest, în toată lumea, Gambrinus îşi extinde imperiul. În 1883, în România, sunt 27 de braserii şi un import de de circa 400.000 de franci de bere străină. Dreptul de acciză pe profit al statului este de 20 de franci pe hectolitru, dar la Bucureşti se plăteşte cu 15 franci mai mult, în timp ce Parisul nu plăteşte decât 22 de franci, Viena 10, Munchenul 3 şi Berlinul 1,5 franci.
Industria casnică joacă un rol considerabil, dar nedefinit, în crearea unor lucruri utile, fiindcă, la sate, ţăranii îşi fac ei înşişi mobilierul, uneltele pentru arat, iar femeile confecţionează îmbrăcămintea pentru întreaga familie.
Cine face afacerile?
