- Cultural - nr. 63 / 30 Martie, 2013 LAZAR LADARIU – "Secunda de pamant” "Gradinile suspendate ale Poetului sau prabusirea in cer” imi intitulam un comentariu trecut, vorbind despre "Vecerniile memoriei”, un alt volum de versuri al lui Lazar Ladariu. Si spuneam atunci despre lirica sa, comparand-o, ca si pe cea despre care vorbim acum, "Secunda de pamant”, cu luxurianta gradina ridicata, in miezul desertului, de Nabucodonosor, pentru Semiramida, regina sa persana, ca, asemenea acesteia, din filele cartii imaginatia cladeste, ca dintr-un abur de vis, batrane trepte de piatra prinse in inclestari de ramuri verzi, pe care, urcandu-le, isi vor fi tocit gandurile inteleptii ocrotiti de arbori cu radacini in cer. "Cuvintele mele/ sunt ca muntii,/ ca stancile adunate/ snop de aur in mana lui Dumnezeu; (...)” In "gradinile suspendate” ale poetului, "in totala ei libertate,/ seara isi suna banutii copacilor,/ si apa verde-i/ o iarba rece,/ tacuta/ si fara nadejde;// prin singuratatea inchizandu-se-n sine,/ pentru ora vanatorii/ din tesuturile ei moarte, / floarea invie;// in asteptare,/ semintele inving gravitatia/ pentru viata plantelor de azi si de maine.” "Pete de iarba au rasarit dupa ploaie” se intituleaza poemul din care am citat fragmentul, superb, dupa mine, care esentializeaza estetica autorului. Este un poem al statorniciei, al durabilitatii si permanentei Omului, dar si ale Neamului romanesc, acceptand marea trecere, dar invingand gravitatia. Desi, "de este un loc de treceri uitat,/ acolo, acum m-as intoarce” – marturiseste autorul, intr-un alt poem, astfel intitulat. "Clipa, ramai!” – striga si Faust, in opera lui Goethe. "Opreste trecerea!/ Stiu ca, unde nu e moarte, nu e nici iubire - si totusi, Te rog: Opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea.” spune Lucian Blaga, "In Marea Trecere”... Iar Dante avertizeaza, la Poarta Infernului: "Lasciat