Dincolo de bucuria vizitelor oficiale într-un oraş mic, de provincie, se afla un întreg sistem care se punea în mişcare pentru puţinele ore pe care şeful statului le petrecere în oraşul de la intrarea în Delta Dunării.

Venea rar aici, îmi amintesc tulcenii. Ba chiar nu se ştie de câte ori a înnoptat în judeţul Tulcea. Deşi se povesteşte că soţii Ceauşescu dormeau fie la vila Moruzov, fie la Uzlina, cei care organizau aceste vizite spuneau că o singură dată ar fi rămas peste noapte pe o navă.

Pregătirile se făceau cu mult timp înainte. De la liderii de partid din plan local, până la un simplu tulcean care se plimba pe stradă, absolut toată lumea trebuia să fie gata de venirea soţilor Ceauşescu.

Tulcenii nu puteau umbla în grupuri prea mari în momentul în care era aşteptat dictatorul la Tulcea. „Dacă te întâlneai cu trei – patru persoane pe stradă şi stăteai de vorbă, apărea o persoană, întotdeauna în civil, care spunea să circulaţi. Nu erau admise astfel de grupuri în calea soţilor Ceauşescu“, îşi aminteşte un pensionar tulcean.

Traseul pe care circulau era foarte atent verificat: erau aduşi scafandri pentru a verifica traseul pe apă atunci când era cazul. Organizatorii aveau grijă să evite cozile, să nu treacă soţii Ceauşescu pe lângă magazinele alimentare care ar putea aduna oameni.

Cei cu care se întâlnea pe drum erau atent aleşi. Nu exista posibilitatea ca cei doi să fie acostaţi, vreodată, de o persoană care nu trecuse de rigorile protocolului. Tulcenii pe care urma să îi vadă Ceauşescu trebuiau să fie îmbrăcaţi cât mai frumos, dar decent, bărbaţii nu puteau purta barbă, mustaţă, iar părul trebuia să fie cât mai scurt.

„Circula o poveste, la un moment dat, despre un director de la şantierul naval care purta o mustaţă mare, stufoasă. I s-a zis clar că vine Ceauşescu şi trebuie să se bărbiereasc