Dorli Blaga vorbeşte despre copilăria sa în perioada tumultuoasă din România celui de-Al Doilea Război Mondial şi despre relaţia specială pe care a avut-o cu tatăl său, Lucian Blaga.

„Staţi acum pe scaunele lui Lucian Blaga“, ne spune Dorli Blaga (82 de ani), fiica poetului şi filosofului Lucian Blaga. „Iar acesta a fost biroul său, dar fără imprimantă şi computer“, glumeşte. Dorli Blaga (n.r. – numele real este Ana-Dorica Bugnariu) a păstrat, cu devotamentul lui Sisif, memoria tatălui său într-o perioadă în care destinul său literar era hotărât la mesele politrucilor stalinişti. „Veşnic trebuie să fiu buldogul de pază“, se gândeşte acum şi acceptă neîndoielnic şi cu mândrie acest legământ, ca şi când omul n-ar fi decât măsura unui drum de împlinit. Dorli Blaga a înţeles acest proverb oriental, „Să n-ai parte de istorie!“, dar n-a încetat niciodată să aparţină unei alte epoci, unei alte lumi, a manierelor elegante şi a frumoaselor cochetării de altădată. Zâmbeşte subtil, poartă superbe mărgele roz-pal şi remarcă dacă un reporter mai stângaci se aşază înaintea sa pe scaun ori dacă îi întinde primul mâna. Nu se face, ştie asta orice cavaler, doar e scris în Cod.

„Weekend Adevărul“: Sunteţi singura persoană care are un părinte pe o bancnotă românească.

Dorli Blaga: Da. (Râde) Unul dintre nepoţii mei, care studiază în Spania, ne cerea, când era elev: „Daţi-mi-l pe bunicul!“. Dar el spunea aşa pentru că tatăl meu apăruse pe bancnota de 5.000 de lei. Eu am o agenţie bancară în apropiere, unde primesc, de la editură şi de la Uniunea Compozitorilor, drepturile de autor din vânzări. Acolo e un angajat cu care glumesc şi eu la fel: „Acum mi-l daţi pe tata!“. (râde) Ţin minte când guvernatorul Isărescu a anunţat că-l pune pe Lucian Blaga pe bancnotă şi zâmbea. Dacă m-ar fi consultat, i-aş fi spus că aş fi preferat altă fotografie.

Dorli Blag