Demetru D. Stoenescu, avocat oltean, scria, la începutul anilor 1900, despre cât de importantă este literatura şi cum afectează ea progresul unei ţări

În articolul apărut în anul 1905 în revista Ramuri, avocatul spunea că „literatura a fost un mijloc prin care civilizaţia a putut să-şi întindă foloasele ei asupra întregei omeniri. Cei ce odată trăiau în stare de sălbăticie, astăzi se bucură şi ei şi mulţumesc celor ce au venit să-i civilizeze. Din starea primitivă şi până azi au trecut mii de ani şi nu se poate, ca să nu fi fost popor, care să nu se desvolte, să nu progreseze. Progresul acesta se simte în toate; şi omul, şi pământul şi animalele au câştigat. Ţinta tuturor azi e de a ajunge şi mai sus!“.

„Oamenii nu se vor mai gândi cum unii pe alţii să se distrugă“

Graţie ideilor sănătoase care au străbătut omenirea, acesta credea că „din progres în progres se va atinge, poate, perfecţiunea. Toate ramurile de cultură se vor ajuta şi mai mult, şi mai cu seamă literatura, graţie tuturor mijloacelor ei, şi putând străbate hotarele ţărilor, într’un viitor se prevede, şi contribuind şi alte cauze, idealul tutulor: o înfrăţire universală. Şi atunci oamenii vor fi fericiţi şi nu se vor mai gândi, cum unii pe alţii să se mănânce, cum unii altora ţările să-şi distrugă“.

Speranţele lui Stoenescu erau ca războiul să dispară, să rămână un „cuvânt uitat şi neamintit de cât de dicţionarele învechite şi pare că popoarele ar voi să se învoiască între ele, ca să nu se mai distrugă unele pe altele, pare c’ar voi să înscrie pe un steag universal, al tuturor popoarelor, fermecătoarele cuvinte: pacea universală. De sute de ani popoarele doresc aceasta, dar, din când în când, sângele multor nevinovaţi trebuie să se verse, căci aşa cer nevoile; dar când aceste nevoi se vor vedea, că se pot dobândi prin simplă şi bună chibzuială – civilizaţia atunci, fiind ajunsă la