Colegul meu de platforma, Costi Rogozanu, considera ca guvernul Ponta a obtinut fixpix la ultimele negocieri cu FMI, in context fiind vorba doar de o eventuala reducere a TVA la alimentele de baza. Nu doresc sa intru in vreo disputa si nici nu sunt avocatul institutiilor financiare internationale, insa cred ca este necesar, deoarece persista confuzii in legatura cu rolul acestora in relatie cu Romania, sa il contrazic. Pentru ca inainte sa ne intrebam daca este sau nu un succes, si mai ales daca e benefic sa aiba loc vreo reducere de TVA, logic este sa ne punem o alta intrebare, al carui raspuns este mult mai semnificativ: De ce guvernul Ponta, sau oricare alt guvern al Romaniei , trebuie sa ceara voie la FMI, UE sau Banca Mondiala sa fie de acord nu doar cu reducerea TVA la alimente, ci, in general cu orice alte majorari or micsorari de impozite si taxe?
In momentul in care ne vom da seama ca raspunsul nu are legatura nici cu politica, nici cu eventuale teorii ale conspiratiei, ci cu veniturile bugetare, suntem pe calea cea buna. Nimic nu ar fi mai caraghios decat ca autoritatile sa aiba drept scop intr-o negociere cu finantatorii externi , un procent de TVA, in paranteza fie spus incert din perspectiva rezultatului asteptat, acela al ieftinirii alimentelor de baza. Adevarul este ca miza consta in incheierea unui nou acord de tip preventiv care sa mentina scazute costurile la care Romania sa imprumuta pe pietele private de capital, pentru finantarea deficitului bugetar.
Finantarea deficitului bugetar si plata ratelor scadente la imprumuturile anterioare sunt prioritati de rang zero ale oricarui stat din lume, nu doar ale Romaniei. Orice guvern ce nu da importanta cuvenita acestor aspecte este unul iresponsabil, din simplu motiv ca risca intrarea in faliment si recesiune severa si prelungita cu consecinte grave asupra contribuabililor, fie ei pedelisti
