Paradisul lopătarilor, mai exact o zonă, aflată la circa 60 de kilometri de municipiul Arad, era una din preferatele lui Nicolae Ceauşescu.

Pe atunci, accesul era restricţionat celorlaţi vânători, aşa cerbii s-au înmulţit şi au ajuns chiar şi la peste 3.000 de exemplare. Oamenii îşi amintesc că atunci când venea Ceauşescu era mare agitaţie.

„Când vâna la noi, dobora până la 20 de exemplare, însă nu tot timpul era mulţumit de recoltă. Nu ştiu sigur dacă el era cel care le împuşca”, spune Vasile Pop, unul dintre săteni.

Oamenii mai spun că lui Ceauşescu nu-i plăcea să stea prea mult la pândă şi vroia să împuşte ceva imediat. Paradisul Lopătarilor începe cu pădurea din Socodor şi se termină în apropiere de frontiera cu Ungaria, pe partea dreaptă a Crişului Alb. În naii trecuţi cerbii erau atât de mulţi, încât pentru localnici nu mai era nici o surpriză să întâlnească câte o familie păscând în apropierea terenurilor arabile.

Cu câţiva ani în urmă doctorul inginer Aurel Ungur, fost ministru adjunct al pădurilor în anii '50, secretar general al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, şef la trustul care a făcut Transfăgărăşanul spunea într-un interviu, acordat Jurnalului Naţional că încă din anii '50 Ceauşescu avea boala vânătorii:

„Să vă spun cum am vânat cu el în ianuarie 1953. Dej spusese că vânătoarea organizată ca la carte e un obicei burghez. M-a sunat Miron Constantinescu, pe care îl cunoşteam încă de când eram student şi mi-a cerut să organizez, cât mai discret posibil, fără gonaci şi bătăiaşi o vânătoare de fazani şi iepuri în zona Chişineu-Criş, lângă Arad. Mi-a spus că o să fie însoţit de ilegalistul Mihai Posteucă şi Nicolae Ceauşescu. Le era frică să nu afle Dej că se dedau la «distracţii burgheze». Am plecat cu un automotor pregătit special în scopul ăsta. În tren, după masă, Ceauşescu a propus să jucăm domino p