• Cadrele medicale din spitalele iesene sustin ideea ca poate exista viata si dupa moarte • Cei aflati la un pas de moarte, fara nicio sansa de supravietuire, pot reda in acelasi timp speranta de viata altor ieseni, grupati intr-o lista de asteptare imensa

Tot mai multi medici ieseni se lupta pentru a intari ideea ca exista viata si dupa moarte. Zilnic apar la urgente cazuri grave, care in ciuda eforturilor depuse de medici, ajung sa isi piarda viata. Atunci cand un pacient intra in moarte cerebrala, rudele acestuia pot sa asigure sansa la viata unei alte persoane de pe patul de spital. Prelevarea de organe in vederea transplantului este dovada vie ca cei care mor din cauza unor accidente cumplite, pot reda speranta de viata unui alt bolnav. Partea cea mai grea vine atunci cand medicii comunica famiilor posibilitatea de a dona organele. Din cauza mentalitatii si a credintelor religioase, multi ieseni refuza aceasta idee. In momentul in care se gaseste un donator, sunt chemati la spital 4-5 pacienti, dintr-o lista de asteptare formata din sute de bolnavi. Urmeaza o serie lunga de investigatii si analize, pentru stabilirea compatibilitatii. In cazul unui transplant de rinichi, sunt oprite in spital trei persoane, una fiind rezerva. In acest caz, compatibilitatea trebuie sa fie mai mare de 60 la suta. "De obicei, rudele sunt cele care doneaza, dar sunt cazuri in care, din pacate nu exista o buna compatibilitate. La capitolul prelevare de organe, stam destul de prost, iar deficitul de personal medical ne ingreuneaza si mai tare situatia. Pacientii dializati se inscriu pe liste lungi de asteptare pentru a putea primi un rinichi. Uneori, pot trece si ani pana cand se gaseste un donator compatibil", a explicat dr. Carmen Volovat, director medical in cadrul Spitalului Clinic "Dr. C. I. Parhon" Iasi. Pe langa problema donatorilor, intervine si cea a personalului in