Atmosferă incendiară aseară, în Galeria Arcade 24 din Piaţa Centrală, cu prilejul vernisajului expoziţiei Grigore Bradea! S-a adunat atâta lume încât a fost aproape imposibil să admiri exponatele. Se pare că Grigore Bradea era un sculptor cam hâtru de felul său, mereu pus pe glume şi bancuri, care bătea cuie în pietre, potrivit unor legende.

Cică „o prietenă îl întâlnise pe Grigore în oraş împingând căruciorul copiilor. Ne-a alertat pe toţi explicându-ne răvăşită cum brusca Bradea căruciorul şi îl smucea izbindu-l de borduri, căznindu-se să-l urce sau să-l coboare de pe trotuare, împingându-l sau trăgându-l din faţă sau din spate. Noi ştiam că-şi aducea zilnic copiii de la creşă, am pornit în întâmpinarea lui pentru ajutor. Landoul greu, cu arcurile lăsate jos, era dificil de manevrat. Ne-am lămurit repede: Grigore găsise bere poloneză şi umpluse căruciorul de sticle. La sfârşitul săptămânii ne întâlneam la el pentru un pahar de vorbă. În casa lui întâlneam muzicieni, tineri artişti, scriitori care găseau aici căldura unui cămin....” (Nic Şerban).

„La Babadag a făcut nişte cuiburi care mi-au plăcut foarte tare, din seria aceea cu ouă şi cuiburi – era deja foarte bine definit, trecuse de la ceea ce înseamnă reprezentare prin sculptură a realităţii la interpretarea realităţii.. Ajunsese la o selectivitate creativă dincolo de capacitatea de a ciopli bine, de a descrie bine o realitate, era deja în zona de creaţie şi de sinteză...” (Nicolae Alexi, sculptor, Bucureşti)

„Circula o legendă despre el în curtea Institutului de Artă Ion Andreescu, era în spate o pietrărie – într-o zi încerca Grigore să despice o bucată de piatră cu nişte icuri de metal şi cu un baros... Se povestea că ar fi trecut pe lângă gard un vecin din satul lui care apoi, întors în sat, la crâşmă, a povestit celorlalţi „Mă, săracul Grigore, copilul lu’ Bradea a înebunit de tot, l-am văz