FOTO: captură TV Plus Suceava Mai toţi oamenii pe care-i cunosc spun că Eminescu a fost un geniu nefericit, iar Caragiale unul cinic, dar fericit. Nu ştiu cât de nefericit a fost Eminescu, dar nenea Iancu pot băga mâna-n foc că este, cel puţin în momentul de faţă, prin Elizeele unde-şi plimbă nemurirea, măsurând-o cu vârful bastonului, extrem de nefericit. Bine, dom’le, atâta ghinion să aibă mintea asta sclipitoare încât să se nască acum aproape 200 de ani, când nu era mare lucru de ironizat, în loc să ne fie contemporan, când ar fi avut atât de scris, că sigur lua Nobelul? Uite, de exemplu, ar fi putut scrie despre inaugurarea liftului de la Spitalul din Gura Humorului, eveniment umoristic de importanţă planetară, la care au fost prezente toate mărimile USL din judeţ: deputaţi, senatori, prefect, subprefect, primar, preşedinte de Consiliu Judeţean, alţi preşedinţi şi vicepreşedinţi. Nu mă mir că n-a venit şi Ponta, fiindcă el avea de concediat câteva mii de oameni la Oltchim, ori Antonescu, care profita, probabil, de ultima noapte lungă a anului, dar chiar nu-mi explic de ce Obama, Putin şi liderii Chinei nu şi-au făcut timp pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Nu de alta, dar ar fi avut şi ei ocazia, la bătrâneţe, să spună nepoţilor, pe post de et in Arcadia ego: “Şi eu am fost la Gura Humorului când s-a inaugurat liftul”. Fiindcă acest lift mirobolant va intra, cu siguranţă, în istorie, alături de ocaua lui Cuza şi sirena lui Vasile Roaită. El reprezintă suprema realizare a epocii pe care, cu justificată mândrie o numim, “epoca Iliescu/Fiii”. Din 1989 încoace, România nu prea a avut motive de bucurie. S-au închis fabrici, uzine, au plecat milioane, mânaţi de foame, în neagra străinătate, ba colac peste pupăză a venit şi Boc să închidă spitale. Din fericire, Spitalul din Gura Humorului n-a putut fi închis. Şi acum a înviat, pur şi simplu, căci a primit lift. Şi