Sunt oameni care fac transplantul posibil. Coordonatori care stau faţă în faţă cu familii aflate în grea suferinţă şi le explică răbdători că organele celui drag ar da un nou început unor bolnavi în stadii terminale. Sunt oameni care şi-au pus viaţa lor la bătaie pentru a salva alte vieţi. 7 din 10 români acceptă ca organele unui apropiat dispărut să salveze pe alţii.
Mama unui copil donator: "I-am spus asistentei despre ce organe. Grefe de piele, rinichi, ficat, pancreas, inima şi n-am vrut ochii. Asta a fost singura chestie care a rămas. Am avut posibilitatea să văd două dintre persoanele care au primit. Avea nevoie de ficat un băiat de 21 de ani şi de rinichi o femeie de 35. Erau oameni tineri şi n-aş fi vrut să treacă şi părinţii lor prin ce am trecut eu."
Raluca e printre cei care au înţeles, într-un moment năucitor şi dramatic, că definiţia veche a morţii este, de fapt, incompletă. Aripa morţii vine deja, spun medicii, când creierul moare, şi nu când inima bate pentru ultima oară. Creierul - spun astăzi şi medicina şi religia şi filosofia - este cel care dirijează viaţa. Iar când acesta devine inert nu mai e cale de întoarcere.
Irinel Popescu, şeful clinicii Transplant Hepatic Spitalul Fundeni: "Dacă la computer tomograf se arată distrucţia creierului, trebuie susţinute funcţia cardiacă şi respiratorie ca să păstrezi organele care pot fi transplantate."
Citeşte continuarea materialului pe România te iubesc. Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »
