În spital nu sunt numai zile triste… mai sunt şi zile în care te păcăleşti… şi zâmbeşti.
Ce părere ai de rezidentul proaspăt tătic, care şi-a făcut bagajul rapid în vasta garsonieră familială pe întuneric (“să nu se trezească bebeluşul”) şi a plecat la o urgenţă în toiul nopţii; iar când să se echipeze pentru intrarea în sală a constatat că scutecele luate de acasă nu au mâneci…
Dar ce spui de asistentul debutant aflat în prima lui zi de spital, care la solicitarea medicului, aflat în operaţie, de a îi aduce în blocul operator o plasă din cabinet (în jargon medical, un material textil pentru cura chirurgicală a eventraţiei), revine cu ambele mâini ocupate şi cu întrebarea candidă pe buze:”pe care o vreţi, pe cea cu găina sau pe cea cu vinul…?”
Nu e de neglijat nici soţia grijulie a bolnavului, care, foarte ocupată fiind cu serviciul, trimite sms-uri medicului curant, prea darnic cu cărţile de vizită: “Sunt X, am vorbit cu soţul meu din salonul 8 şi mi-a spus că se simte ca şi când ar fi răcit ( a zis că toată noaptea a fost învelit numai cu cearceaful, nesuportând pătura). Vă rog să verificaţi dacă este răceală sau altceva”. Şi asta chiar la ieşirea medicului din salonul 8, unde soţul nu avusese nimic de spus… Consecventă şi profesionistă, la două luni după externarea soţului (operat, de altfel, pentru o colecistită obişnuită şi plecat cu toate indicaţiile necesare pentru regimul alimentar) continuă ofensiva electronico-gastronomică, neuitând să îţi precizeze funcţia sa, care, nu-i aşa, te obligă să îi răspunzi, la mailurile trimise: ”Bună ziua, sunt X; astăzi am preparat pentru soţul meu o salată cu roşii (3 bucăţi), castraveţi (1 bucată), ceapă (2 bucăţi, mici) şi sfeclă roşie (o bucată, medie). Credeţi că am greşit cu sfecla roşie? Cu stimă, X, Human resources manager, firma Y…”
Dar bătrânul veteran de război care, îndemnând repetat m
