Punct şi de la Capăt: cu Vasile Botnaru şi invitatul său, istoricul Petre Guran, la încheierea mandatului de director al Institutului Cultural Român din Chişinău „Mihai Eminescu”.

Este oare Republica Moldova, cel puţin, partea leului ce constituie numitul câmp constituţional, un spaţiu european? Şi ce trăsături anume i-ar certifica europenitatea? Aceasta este întrebarea la care căutăm mereu răspunsuri cât mai argumentate, dar şi instructive. Or, drumuri de calitate ştie să facă şi primarul de la Minsk, nu doar cel de la Berlin, nu-i aşa?

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere astăzi se află istoricul Petre Guran, cel care tocmai îşi încheie mandatul de director al Institutului Cultural Român din Chişinău „Mihai Eminescu”.

Europa Liberă: Domnule Guran, uitându-vă în urmă la ceea ce rămâne la Chişinău, după zile lungi şi ani de activitate, cu ce vă puteţi mândri şi ce regretaţi că nu aţi reuşit?

x ​​Petre Guran: „Aş distinge între evenimente cu care mă pot mândri – dar care au avut un impact de moment şi nu neapărat vocaţia de a se reproduce – şi apoi proiecte cu potenţial în viitor. Între aceste proiecte cu potenţial, le-aş enumera, în primul rând, pe cele din zona academică şi universitară. Şi anume lansarea diferitelor acţiuni ale Programului de Studii Avansate „Alexandru Sturza”. Din acesta au făcut parte bursele de cercetare „Alexandru Sturza” şi munca de recuperare, cercetare, editare a unei memorii istorice pierdute sau, în orice caz, rămase în umbră, cum erau chiar operele lui Alexandru Sturza. Tot în programul academic înscriu cele două proiecte de masterat, printre care unul a debutat deja, proiectul „Marile Cărţi ale Civilizaţiei Europene”. O echipă excepţională de studenţi, în semestrul întâi am predat un curs pe Noul Testament. Iar în semestrul acesta predau un curs de tehnică a exprimării în sc