În politică, ceea ce contează cu adevărat sunt oportunităţile. Şi, din acest punct de vedere, Mişcarea Populară, a cărei înfiinţare a anunţat-o Cristian Diaconescu, apare într-un moment potrivit. Sursa: EVZ
Poziţionată, prin întorsătura lucrurilor, între neputinţa unui guvern gigantic, dar lipsit de discernământ, vigoare şi curaj, şi o opoziţie încremenită cu ochii la slănina viitoarei puteri, Mişcarea Populară poate juca rolul de coagulant, asemănător celui avut cândva de Alianţa Civică. O vreme, va fi susţinută de electoratul lui Traian Băsescu. Împrejurare deloc de neglijat, dacă observăm că popularitatea preşedintelui sporeşte încet, dar sigur. Însă în momentul în care se va cristaliza într-o formulă politică, cred că rolul şefului statului se va fi încheiat.
Marele atu al Mişcării Populare e posibilitatea de creştere. Cam şaizeci la sută din electorat e complet surd la viaţa politică de zi cu zi. Fireşte că nu toată lumea se va repezi, ca spre Mecca, în direcţia indicată de noul proiect. Dar e important ca oamenilor să li se ofere un motiv plauzibil de a ieşi din indiferenţă morală şi paralizie a voinţei. Mişcarea Populară a profitat din plin de deriva din interiorul PDL. Şi va profita de minciunile uslaşe. Noua idee politică se vrea altceva decât un „Boc, Blaga, Berceanu, Ponta, Antonescu & Dragnea reloaded”. Îi cunosc pe câţiva dintre iniţiatori şi am convingerea că ţinta lor e înaltă. Deşi pornesc de la centrudreapta, în mod natural li se vor alătura forţe şi personaje provenind şi de la centru-stânga.
Ideologia nu e, aşadar, importantă, deşi primii adresanţi se află la dreapta. Importantă e seriozitatea. Dacă tot a căzut moţiunea Monicăi Macovei, ea ar trebui luată drept model pentru selectarea cadrelor de conducere. Nu i-aş promova deloc pe „intelectualii şovăielnici”, imposibil de scos din auto-adorarea sterilă, dar nici pe inşii excesiv de