Printr-o simplã tãieturã cu pixul pe hârtie, mai multi angajati care trateazã bolnavii de TBC, au rãmas fãrã sporul de pericol si încadrarea în conditii grele de muncã. De doi ani li se spune cã nu sunt în pericol, însã oamenii ar vrea sã-i convingã pe cei care le refuzã drepturile, sã stea mãcar o zi printre bolnavii de TBC si apoi sã decidã dacã sunt îndreptãtiti sã-si cearã sporul.

Un medic specialist din cadrul Spitalului de Urgentã Petrosani se luptã cu morile de vânt ca sã-i convingã pe cei din Ministerul Sãnãtãtii si din Ministerul Muncii de faptul cã asistentele si infirmierele care stau la capul bolnavilor de TBC, sunt îndreptãtite sã primeascã sporul de pericol si încadrarea la conditii speciale de muncã. Angajatii Sectiei de Pneumoftiziologie au avut aceste sporuri pânã în anul 2010, când au fost mutati cu tot cu sectie de la Spitalul Vulcan la cel din Petrosani. Dupã reîncadrare însã si-au pierdut aceste beneficii pe motiv cã legea nu mai prevede acordarea sporului sectiilor nou înfiintate. Ca si cum dintr-o datã pentru cei din minister, tuberculoza nu mai este o boalã extrem de contagioasã si angajatii sunt feriti de pericol doar pentru cã muncesc într-o nouã clãdire.

Lupta cu morile de vânt

Medicul specialist pneumoftiziolog, Nicolae Petre, se zbate sã obtinã sporul de pericol pentru colegii lui, chiar dacã el beneficiazã de acest drept. „Prin reorganizare ne-am mutat si trebuia sã beneficiem în continuare de aceste drepturi. (..) Eu lucrez cu jumãtate de normã si în cadrul Dispensarului TBC din cadrul Spitalului Vulcan si beneficiezã de conditii desoebite de muncã, dar eu mã zbat ca si personalul care lucreazã la patul bonlavului, oamenii sunt expusi zi de zi si orã de orã la microbi, sã beneficeze de aceste drepturi. Am încercat toate cãile legale, nu mai stiu ce cale sã abordãm. Eu consider cã noi avem dreptate si putem fi încadra