Mircea Cărtărescu şi Gabriel Liiceanu au avut un dialog cu publicul aseară, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, în cadrul evenimentului care a sărbătorit împlinirea a 20 de ani de la prima ediţie a volumului „Nostalgia”.

După cum a precizat şi Gabriel Liiceanu, volumul publicat de Editura Humanitas în 1993 reprezenta ediţia necenzurată a cărţii care apărea în 1989 cu titlul „Visul”, la Editura Cartea Românească. Cu ocazia împlinirii a celor 20 de ani, Editura Humanitas a publicat o ediţie aniversară, în condiţii grafice deosebite: „Acum, volumul acesta, pe care nu mă voi sfii să îl consider creaţia genială a unui scriitor la 30 de ani, apare, după numeroase ediţii care s-au succedat la Humanitas din 1993 şi până astăzi (un total de 40.000 de mii de volume), pentru prima oară într-o formă editorială a cărei frumuseţe vizibilă onorează spiritul care sălăşluieşte în ea.”, a spus Gabriel Liiceanu.

Directorul Editurii Humanitas a mărturisit că povestirile din „Nostalgia” i-au tăiat pur şi simplu respiraţia, fapt care justifică şi vorbele mari pe care le-a folosit când s-a referit la Mircea Cărtărescu: „Când am avut impudoarea de a folosi cuvântul «geniu» în prezenţa autorului chiar, am făcut-o evadând în acel spaţiu al perfecţiunii care nu are nume, în aşa fel încât autorul însuşi, când a scris, pare să fi fost locuit, în mod ocazional, de un spirit venit de aiurea, care nu are măsura obişnuită a omenescului. Bănuiesc că asta este alchimia oricărei creaţii ieşite din comun. Senzaţia asta am avut-o şi când am citit «Cei morţi» a lui Joyce, «Metamorfoza» lui Kafka, «Cronica unei morţi anunţate» a lui Garcia Marquez sau «Povestaşul» lui Vargas Llosa. Senzaţia de perfecţiune, de ceva care, apărând în lume, devine, prin excepţionalul faptei, o sărbătoare pentru o comunitate întreagă. Nu pe Mircea Cărtărescu îl sărbătorim noi astăzi, ci cartea «Nostalgia» ca faptă